A VORBI -”DACĂ M-AȘ ASCULTA, M-AȘ ÎNȚELEGE”

20170924_200526

”Exprimarea verbală  se poate situa pe cel puţin cinci niveluri distincte.

Nivelul faptelor
Acesta este registrul anecdotic, cel care ne permite să spunem ce şi cum s-a întâmplat. Unii ţin să reproducă detaliat şi fidel ce au văzut, ce au făcut, ce s-a întâmplat.

Nivelul senzaţiilor şi sentimentelor
Acesta este registrul experienţelor sau al trăirilor legate de un eveniment, de o senzaţie sau de o întâlnire.
Această posibilitate va depinde de disponibilitatea mea de a mă dezvălui, de a face cunoscută experienţa mea intimă. Mai depinde şi de felul în care celălalt mă înţelege şi mă îndeamnă să-mi exprim această latură.
Şi dacă cel căruia îi vorbesc este important pentru mine (semnificativ, adică înseamnă ceva pentru mine), îmi va fi necesar ca el să primească mesajul, să mă înţeleagă. Această ascultare îmi este indispensabilă.
Multe neînţelegeri şi frustrări apar într-o relaţie ca urmare a acestui fapt: celălalt, din raţiuni numai de el ştiute (are un prag scăzut de toleranţă, este insensibil la emoţii, se teme, rămâne surd şi mut la anumite lucruri.. nu mă poate înţelege); el mă privează de această latură vitală pentru mine — cea a experienţei mele, a trăirii — sau o denigrează. Acest decalaj se află la originea unui număr incredibil de neînţelegeri şi suferinţe în cadrul familiei. Ne aşteptăm cu toţii ca, printr-un miracol, celălalt (mama, tata, fratele, sora) să îmi împărtăşească sentimentele, să-mi înţeleagă sensibilitatea, să primească emoţiile mele fără a şi le însuşi.

Nivelul gândirii, al ideilor
Generalizări, evaluări normative, consideraţii logice: o mare parte dintre interacţiunile noastre se stabilesc la acest nivel raţional sau pornesc de aici.
Gânduri discursive, gânduri-oglindă, gânduri răzleţe, ideile leagă şi susţin emoţiile la un nivel ridicat. Ele ne permit să ne clasificăm experienţa, să o asimilăm, ne protejează, permițându-ne uneori să ne detaşăm. (găsești cartea aici)

Nivelul amintirilor
Orice experienţă trăită îşi găseşte ecoul într-una mai veche, trimițându-ne la momente din trecut. Acest strat afectiv nu este întotdeauna accesibil direct sau imediat.
E ca şi cum fiecare eveniment din prezent îşi găseşte ecoul într-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat. Această reactivare mai mult sau mai puţin conştientă lasă în noi urme care când şi când ne marchează relaţiile, interacţiunile cu ceilalţi.

Nivelul imaginarului
Fantasmele şi dorinţele împreună cu toată suita de fantezii personale pot fi de asemenea reunite câteodată.
În conversaţie, viaţa imaginară, atât de importantă pentru fiecare, este sursa creativităţii, dacă acceptăm să o împărtăşim şi dacă celălalt o înţelege drept ceea ce este: o viaţă imaginară. Dacă poate să înţeleagă că traducerea în cuvinte a imaginarului meu nu înseamnă că o să-l pun în practică. Nevoia de a fi înţeles este specifică imaginarului. Nu-ţi poţi împărtăşi propriul imaginar, nu poţi decât să asişti la el. Imaginarul are nevoie să fie respectat.

O comunicare deplină este o implicare comună, în care am posibilitatea să mă exprim, să fiu înţeles şi să-l înţeleg pe celălalt la cele cinci niveluri, în diverse momente ale unei relaţii.

Uneori, aşteptăm prea mult de la limbaj, de la mitul cuvântului potrivit şi adevărat, în vreme ce cuvintele descriu realităţi diferite pentru fiecare.
Adesea sper că printr-un schimb de cuvinte şi de fraze voi avea acces la o comunicare eficientă şi savuroasă, aşa cum îmi doresc. 

Este o diferenţă foarte mare între ceea ce trăiesc şi ceea ce spun despre aceasta, între ceea ce plănuiesc să spun şi ceea ce mă aud spunând. Şi este o diferenţă la fel de mare între ce spun eu şi ce înţelege interlocutorul meu, în funcţie de percepţiile şi referinţele proprii.

Iar eu nici măcar nu ştiu ce a înţeles sau a perceput. Uneori, urmează să descopăr, cu încântare sau cu stupoare, zile sau chiar săptămâni mai târziu.

Gândurile şi imaginile secrete ale celuilalt îmi sunt complet necunoscute, aşa cum şi lui îi sunt necunoscute ale mele. Chiar şi cele ale partenerei cu care împart patul şi pâinea, chiar şi cele ale copilului pe care îl înconjor cu o dragoste plină de grijă încă de la naştere.

Misterul rămâne, nici măcar cu ei nu reuşim să comunicăm despre o bună parte dintre lucrurile esenţiale.”

Jacques Salome, ”Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege” (găsești cartea aici)

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Acest articol a fost publicat în Igiena relationala - J.Salome. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.