PUTEREA SCHIMBĂRII DE PARADIGMĂ

”Îmi amintesc o mini-schimbare de paradigmă trăită într-o duminică dimineața într-un metrou, la New York.

Ședeam cu toții liniștiți – unii citeau ziarul, alții erau pierduți pe gânduri sau se odihneau cu ochii închiși. Scena era calmă și pașnică. 

Dintr-o dată au intrat în vagon un bărbat cu copiii lui. Copiii erau atât de zgomotoși și de agitați încât climatul s-a schimbat instantaneu.
Bărbatul s-a așezat lângă mine și a închis ochii, părând să ignore ce se întâmplă în jurul lui. Copiii țipau, aruncau cu diverse obiecte, se repezeau chiar să smulgă ziarele din mâinile pasagerilor. Erau insuportabili.

Și totuși, omul de lângă mine nu se mișca. Era greu să-ți stăpânești iritarea. Nu-mi venea să cred că își lasă copiii să se dezlănțuie în halul acela din simpla nesimțire, fără să intervină, fără să-și asume vreo responsabilitate. Era limpede ca toți călătorii se simțeau la fel de iritați.

Așa că, înarmat cu o neobișnuită răbdare și reținere, m-am întors spre el și i-am spus: „Domnule, copiii dvs. deranjează pe toată lumea de aici. Nu îi puteți domoli puțin?”

Bărbatul și-a ridicat privirea, ca și cum abia în clipa aceea realiza situația, și spuse încet: „O, aveți deplină dreptate! Ar trebui să intervin, tocmai ne întoarcem de la spital, unde mama lor a murit în urma cu un ceas. Mă simt cam pierdut și cred ca nici ei nu mai știu pe ce lume sunt.”

Vă puteți imagina ce am simțit în clipa aceea? Paradigma mea s-a schimbat instantaneu. Brusc, am văzut lucrurile într-altă lumină; si pentru ca am văzut altfel, am și gândit altfel, am simțit altfel, m-am comportat altfel. Iritarea mi-a dispărut ca prin farmec. N-a
trebuit să-mi controlez nici atitudinea, nici comportamentul: mi se umpluse inima de durerea omului de lânga mine. Simțeam cum se revărsa din mine, valuri, valuri, simpatia și compasiunea.

„Soția dvs. a murit chiar acum? Vai! Ce rău îmi pare! Cum s-a întâmplat? Vă pot fi de vreun ajutor?”

Totul se schimbase într-o clipită. Mulți trec printr-o asemenea mutație paradigmatică a felului lor de a gândi – de pildă în cazul unei grave crize existențiale când, dintr-o dată, scara lor de valori le apare în cu totul altă lumină, sau când intră într-alt rol, cel de soț ori de soție, de părinte sau bunic, de manager sau de leader. 

Am putea încerca săptămâni în șir, luni și chiar ani de zile să ne modificam atitudinile și comportamentul prin metodele Eticii Personalității, fără a face nici un pas în direcția unei schimbări fenomen care survine spontan din momentul în care privim lucrurile „cu alți ochi”, dintr-o perspectivă diferită.

Reiese în mod evident că, atunci când vrem să producem schimbări relativ minore în viețile noastre, ne putem concentra asupra atitudinilor și comportamentului de adoptat. Însă, când vrem să obținem o mutație semnificativă, totală, trebuie să lucrăm asupra paradigmelor noastre de bază.”

Stephen Covey – ”Cele 7 deprinderi ale oamenilor eficace”

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Acest articol a fost publicat în Mentoring. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.