Adi Hădean #24 centimetri

24centimetri_1_fullsize

”Am luat mereu activitatea mea profesională ca pe un antrenament pentru care sunt plătit. M-am ocupat singur și cu poftă de formarea mea, indiferent de condiții, mulțumit că nu trebuie să plătesc sau să dau șpagă pentru a învăța lucruri din zona mea de interes.

Și credeți-mă, lipsurile mele erau mari.

Lumea știa atât de multe lucruri pe care nici măcar nu le bănuiam, încât mi se luminau ochii de fiecare dată când mai descopeream câte unul, exact ca azi. Diferența e că azi am acces instantaneu la orice informație despre orice ingredient sau despre orice tehnică veche ori nouă, grație Internetului, grație globalizării. Pe vremea aceea trebuia să sap mult pentru a verifica orice și eram convins, spre deosebire de azi, că e extrem de important să ai rețeta.

Mă înșelam teribil, cum am făcut-o de multe ori în viață, și în particular, și la muncă. Rețeta e importantă doar în măsura în care vrei să faci ce a făcut deja alt bucătar înaintea ta.

Dacă vrei să aduci prospețime, rețeta nu-i de mare folos. Nici măcar nu-i importantă dacă descoperi că lucrul pe care l-ai pus pe masă azi i-a mai trecut și altuia prin minte, important e să nu te iei prea în serios, să nu te vezi mare creator și să te bucuri în primul rând pentru tine de fiecare descoperire pe care o faci, să fii recunoscător pentru inspirația și să privești lumea cu mintea unui copil.

Totuși, până reușești să faci așa ceva, nu te pedepsi prea tare dacă te înșeli din când în când, fie și teribil. Face parte din procesul descoperirii, face parte din creștere.

Când am început să lucrez in bucătărie, România abia începea să-și revină după anii de comunism sălbatic în care românii uitaseră aproape tot ce știau despre mâncare. Singura grijă a fiecărei familii era ca mâncarea să fie destulă, iar destul în limba română înseamnă mai mult.

Cantitatea prima mereu în fața calității și a varietății, lucru cu care încă ne luptăm și azi, inclusiv în alimentația publică. Abia la începutul anilor 2000 au inceput să apară oferte oarecum diversificate în ceea ce privește carnea sau fructele.

Apoi au început să apară plicurile cu condimente uscate. De la sare, piper și boia, condimentele tradiționale in bucătăria românească a vremii, ajunsesem ca în emisiune să pun busuioc, măghiran, oregano si piper mozaic și-n cremele pentru prajituri.

Eram un idiot cu spume și îmi dădeam pumni în cap după fiecare emisiune, rareori fiind mulțumit de mine, deși lucrurile se încheiau în trombă de fiecare dată.”

 Adi Hădean,  #24 centimetri

 

Mi-a plăcut naturalețea și rigurozitatea transmisă de Adi Hădean în carte. Am găsit fascinant curajul de a ciopli la tine însuți cu determinare și de a arăta unor străini părți din proces.

Avem o mulțime de oameni frumoși în jurul nostru care ne ajută indirect să devenim versiuni mai bune ale noastre.

 

Cititul e delicios! Citeși conștient?

Laura – Brokerul de carte

Reclame
Acest articol a fost publicat în Mentoring. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.