Socrate – ”Cunoaște-te pe tine însuți”

Dumnezeu-O-istorie-a-revelatiei-sale

”Socrate a trăit cu cel puțin cinci sute de ani înainte să fie scrisă cartea lui Iov. Din perspectivă ideo-creștină, tot ce ar avea el de spus dezvăluie mai multe despre filosofie, dar aproape nimic despre religie. Însă nimeni nu este mai relevant decât Socrate dacă îți schimbi perspectiva. 

Dacă Dumnezeu înseamnă propria noastră conștientizare, atunci ”Cunoaște-te pe tine însuți!” are uriașe implicații religioase.

În timpul vieții lui Socrate, despotismul era în Atena o amenințare constantă și, întrucât despoții tind să fie reacționari, religia era folosită pentru a-i menține pe oameni liniștiți. Obediența, superstiția și teama sunt instrumente politice puternice.

Când Socrate a fost condamnat la moarte, forțele reacționare din Atena voiau să ia apărarea zeilor și să-i protejeze pe tineri în fața coruperii – în acest caz ”corupere” e un nume de cod dacă ai păreri care se opun orânduirii. Socrate era de partea cealaltă, punând la îndoială orice opinie si autoritate. Ceea ce continuă să fie atât de impresionant, după aproape 2500 de ani, în legătură cu procesul lui Socrate este că tuturor le păsa. 

Când s-a întâmplat ultima dată ca un filosof să pună în pericol binele public? Sau când definiția adevărului a fost o problemă de viață și de moarte?

Pe Socrate îl interesa Divinul.  De ce? Pentru că era de părere că creația era de origine divină și la fel și oamenii. Dar până la a trăi personal experiența acestui adevăr  e o întreagă călătorie de făcut.

Dacă te gândești la Socrate doar ca la bravul martir care a băut o cupă de cucută, pierzi marile întrebări de care nu se poate scăpa: Cine sunt eu? Care e scopul vieții? Există un adevăr suprem? 

La aceste întrebări s-au dat răspunsuri care i-au indus pe oameni în eroare, și atunci, și acum, căci ”Cunoaște-te pe tine însuți!” nu prea mai înseamnă mare lucru, fiind mai degrabă o recomandare prietenoasă din partea unui psiholog, și nu un ordin pe viață și pe moarte de a te transforma.

Socrate nu se referea să îți dai seama că ești iute la mânie, că îți place să mănânci prea mult sau că vrei să fii primul.

Tu însuți, din ”Cunoaște-te pe tine însuți!” nu însemnă Eul nostru de fiecare zi, cu speranțele, temerile, pornirile și dorințele lui. Socrate a refuzat sa definească clar la ce se referea cu acest ”tu însuți”, tot așa cum Buddha a refuzat sa folosească un cuvânt ca ”Dumnezeu”. Motivele lor au fost aceleași: cuvintele distrug adevărul, căci cuvintele presupun că știi ce cauți.

În schimb, adevărul e trăirea unei experiențe. Nu poate fi anticipată mai mult decât poți anticipa la vârsta de cinci ani cum o să fie când o să te duci la facultate, o să te căsătorești și o să ai copii.

Socrate era un arhi-seducător. Scopul lui era să facă adevărul atât de seducător, încât să ne ia în stăpânire mintea, purificată de orice false credințe și posedată pe viață de o foame arzătoare după o realitate mai înaltă.”

Deepak Chopra, ”Dumnezeu, o istorie a revelației sale” (cartea aici)

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de carte

 

Acest articol a fost publicat în Deepak Chopra. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.