Povestea turnului – Parinti straluciti, profesori fascinanti

Augusto Cury 2

„Intr-o vreme nu prea indepartata de a noastra, omenirea a devenit atat de haotica incat oamenii au organizat un mare concurs. Voiau sa stie care este profesia cea mai importanta a societatii.

Pe un stadion enorm, organizatorii evenimentului au construit un turn inalt, cu trepte de aur incrustate cu pietre pretioase. Turnul era superb. Au chemat presa mondiala…pentru a relata evenimentele.Pe stadion, oameni din toate clasele sociale se inghesuiau sa vada de aproape disputa. Regulile erau urmatoarele: fiecare profesie era reprezentata de un orator ilustru. Oratorul trebuia sa urce repede pe o treapta a turnului si sa tina un discurs elocvent si convingator asupra motivelor pentru care profesia sa era cea mai importanta. Oratorul trebuia sa ramana in turn, pana la sfarsitul concursului. Jurizarea era mondiala, prin internet. Natiuni si firme mari patronau concursul. Categoria invingatoare urma sa primeasca prestigiu social, o mare suma de bani si indemnizatii de la guvern.

Primul a urcat in turn reprezentantul clasei mele, a psihiatrilor. A proclamat cu toata forta plamanilor sai: Societatile moderne vor deveni o fabrica de stres. Depresia si anxietatea sunt bolile secolului. Oamenii au pierdut bucuria existentei. Multi renunta sa mai traiasca. Industria antidepresivelor si a tranchilizantelor a devenit cea mai importanta din lume. Ce ar fi omenirea fara psihiatri? Un azil de fiinte umane, cu o viata lipsita de calitati! Pentru ca traim intr-o societate bolnava, declar ca, impreuna cu psihologii, suntem specialistii cei mai importanti ai societatii.

Multi dintre cei din asistenta se privira pe ei insisi si-si dadura seama ca nu erau veseli, erau „stresati”, dormeau prost, se trezeau obositi, aveau o minte agitata, dureri de cap. Psihiatrii pareau imbatabili.

Urmatorul a urcat reprezentantul magistratilor -al judecatorilor. A urcat pe o treapta mai inalta si a rostit vorbe care i-au cutremurat pe auditori: Ati vazut statisticile legate de violenta! Nu inceteaza sa creasca. Rapirile, atacurile si violenta in trafic umplu paginile ziarelor. Agresivitatea in scoli, maltratari la adresa copiilor, discriminarea rasiala si sociala fac parte din viata de zi cu zi…Fara judecatori si procurori, societatea se cangreneaza. De aceea, declaram ca, sprijiniti de procurori si de aparatul politienesc , reprezentam clasa cea mai importanta a societatii. 

Urmatorul a fost reprezentantul fortelor armate. Si-a inceput discursul cu o voce vibranta: Oamenii dispretuiesc valoarea vietii. Se ucid intre ei pentru nimic. Terorismul elimina mii de oameni. Specia s-a faramitat. Natiunile se respecta doar pentru economiile si armele pe care le detin. Cine doreste pacea, trebuie sa se pregateasca de razboi. Puterea economica si militara – si nu dialogul – sunt factorii de echilibru, intr-o lume alienata. Fara fortele armate, nu ar fi siguranta. De aceea, declar ca oamenii fortelor armate sunt nu numai categoria profesionala cea mai importanta dar si cea mai puternica.

Cand toti credeau ca disputa se incheiase, se auzi o discutie la baza turnului. Era un grup de invatatori, de profesori din invatamantul gimnazial, liceal si universitar. Dialogau cu un grup de parinti. Camerele de televiziune s-au fixat pe ei si au proiectat imaginea lor pe un ecran mare. Refuzara sa urce pe turn.

Moderatorul ii provoaca: „Totdeauna exista lasi intr-o disputa. ” Pe stadion s-au auzit rasete. Au facut glume pe seama profesorilor si parintilor. Pe cand toti gandeau ca erau slabi, profesorii, stimulati de parinti, au inceput sa dezbata ideile prezentate, ramanand in acelasi loc. 

Unul dintre profesori, privind in sus, ii spuse reprezentantului psihiatrilor: Noi nu vrem sa fim mai importanti decat d-stra. Vrem doar sa avem conditii ca sa educam emotia elevilor nostri, sa formam tineri liberi si fericiti, pentru ca ei sa nu se imbolnaveasca si sa trebuiasca sa fie tratati de d-stra.

Un alt profesor, aflat in partea dreapta a turnului, privi spre reprezentantul magistratilor si ii spuse: Niciodata nu am avut pretentia de a fi mai importanti decat judecatorii. Dorim doar sa avem conditii pentru a cultiva inteligenta tinerilor nostri, facandu-i sa iubeasca arta de a gandi si sa invete importanta drepturilor si indatoririlor omului. In felul acesta, speram ca niciodata nu se vor aseza pe banca acuzatilor.

O profesoara din partea stanga a turnului, aparent timida, il privi pe reprezentantul fortelor armate si vorbi intr-o maniera poetica: Profesorii din toata lumea nu au dorit niciodata sa fie mai puternici si nici mai importanti decat membrii fortelor armate. Dorim doar sa fim importanti in inima copiilor nostri. Dorinta noastra este sa-i facem sa inteleaga ca fiecare fiinta umana nu este doar un numar din multime, ci o fiinta de neinlocuit, un actor unic in teatrul existentei. In felul acesta, ei se vor indragosti de viata si, cand vor detine controlul in societate, nu vor face niciodata razboaie. Noi consideram ca, pentru a-si rezolva conflictele, cei slabi folosesc forta, insa cei puternici folosesc dialogul. De asemenea, consideram ca viata este capodopera lui Dumnezeu – un spectacol ce nu trebuie intrerupt niciodata de violenta umana.

Moderatorul spuse cu aroganta: Visatori! D-stra traiti in afara realitatii! Cui ii pasa de profesori, in zilele noastre? Comparati-va cu celelalte profesii.D-stra nu luati parte la reuniunile politice mai importante. Presa rareori publica stiri despre profesori. Societatii putin ii pasa de scoala. Uitati-va la salariul pe care-l primiti la sfarsitul lunii!

Profesia dvs va fi desfiintata, in societatile moderne. Va inlocuiesc calculatoarele! Nu sunteti demni sa va aflati in aceasta disputa! 

Asistenta, manipulata, trecu de partea cealalta. Cu totii i-au condamnat pe profesori. Au ridicat in slavi educatia virtuala. Au strigat in cor: Calculatoare! Calculatoare! Gata cu profesorii! 

Stadionul intra in delir, repetand aceste cuvinte. Profesorii nu fusesera niciodata atat de umiliti. Loviti de ce auzeau, au hotarat sa abandoneze turnul. 

Turnul s-a prabusit. Nimeni nu-si inchipuia, dar profesorii si parintii erau cei care sustineau turnul. Scena a fost socanta. Oratorii au fost spitalizati. Profesorii au luat atunci alta atitudine inimaginabila: au abandonat, pentru prima oara, salile de clasa.

Conducerea sistemului de invatamant a incercat sa-i inlocuiasca cu calculatoare, dand cate un calculator fiecarui elev. Au folosit cele mai bune tehnici multimedia.

Stiti ce s-a intamplat?

Augusto Cury, „Parinti straluciti, profesori fascinanti”

Cititul e delicios! Citesti?

Laura – Brokerul de carte

 

Acest articol a fost publicat în Augusto Cury - EUL. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.