Dificultatea de a trai (1)

dificultatea-de-a-trai-povestiri-psihanalitice-despre-copii_1_fullsize

„Pierre a fost conceput, ca sa spunem asa, fortand situatia. La momentul respectiv, tatal lui era logodit de trei ani, insa tanara continua sa refuze ideea casatoriei. Il iubea cu adevarat pe tanar, insa dorea sa pastreze intre ei o dragoste de frate si sora, fara contacte fizice – voia ca el sa-i ramana un fel de prieten de suflet, si nu un sot.

Dupa multe framantari si tergiversari in sinea lui, si vazand ca cele doua familii aproba proiectul de casatorie, s-a hotarat sa -si lase logodnica insarcinata, ca sa-i forteze acordul.

Cand s-a vazut insarcinata, tanara a fost cuprinsa de disperare. A mers pana acolo incat le-a cerut parintilor ei sa o ajute sa scape de copil, lucru nemaiintalnit in mediul din care provenea ea, atat de scarbita era, nu pentru ca s-a vazut insarcinata, ci din cauza procedeului folosit de logodnicul ei pentru a-i forta mana.

Nu a acceptat sa duca sarcina pana la capat decat atunci cand parintii i-au promis ca o vor ajuta sa divorteze. Purta deci in pantec copilul, iar in minte isi spunea tot timpul: „Sotul meu este un ticalos, iar mie nu imi trebuie acest copil”.

Copilul se naste. Spre stupefactia tinerei mame, in chiar ora care urmeaza fericitului eveniment, aceasta simte ca isi iubeste  cat se poate de tare sotul, o dragoste sufleteasca si trupeasca ce nu o va mai parasi. Se pare ca traumatismul nasterii a indepartat dintr-o data toate consecintele traumatismelor care se aflau la originea disperarii care o cuprindea cand venea vorba despre casatorie. In plus, s-a simtit  cu adevarat mama imediat, insa, spre surprinderea ei, micutului nu-i placea sa fie luat in brate.

La nasterea fratelui sau, nu pare sa aiba reactii de gelozie.

Extrem de inteligent si de dezghetat, si-a facut o multime de prieteni in jurul casei. Intotdeauna seful grupului, intotdeauna conducator, este iubit de toti, insa el nu pare sa faca caz de vreunul in mod deosebit.

Este o fire speciala, nu pare sa fie rau cu nimeni, insa are intotdeauna o atitudine foarte personala. Lipsit de agresivitate fata de fratele lui, este mai degraba indiferent cu mama, nici dragut, nici uracios, ascultator atunci cand ea ii cere ceva…

Mama il intreba uneori: „Nu vrei sa te sarut ca si pe fratele tau?”

La care el raspundea: „Nu ma intereseaza”.

Si cand de-abia incepuse sa vorbeasca, primele lui cuvinte, atunci cand mama lui voia sa il sarute, au fost: „Ma sufoci”.   (cartea aici)

Aceasta mama a venit cu copilul la mine cand el avea sase ani. Era preocupata de ceea ce ea numea „lipsa lui de suflet”, iar, pe de alta parte, dorea sa i se faca acestuia un test deoarece dupa cateva luni de scoala voiau sa il mute intr-o clasa mai mare.

Testele au aratat ca Pierre are o inteligenta superioara varstei lui si ca nu este in conflict nici cu imaginea tatalui, nici cu imaginea mamei.

Copilul face un desen complet reprezentand un peisaj, cu un barbat in respectivul cadru, iar proportiile sunt normale, rationale; totul este foarte viu in desen, doar ca seamana cu negativul unei fotografii: soarele este negru, fata este neagra, hainele sunt albe.

In fata acestei reprezentari grafice surprinzatoare, mama sustine ca Pierre nu a vazut niciodata un cliseu fotografic.

Copilul ne-a prezentat astfel un adevar al lui, si anume faptul ca lumea i-a fost data in negativ, ceea ce provoca in el o atitudine afectiva a priori negativa, care era in realitate forma lui de iubire.

Am putea chiar sa spunem ca, nascandu-se acest copil a facut doliul mamei lui.Situatie de inteles din moment ce in toata perioada gestatiei mama lui a avut in mod constient o atitudine negativa, care insa era in realitate pozitiva.

Fusese un bebelus frumos. Mama a avut lapte, iar noi stim ca mamele negative nu au lapte; si apoi la hranit cu mare bucurie si a inceput sa-si adore sotul din clipa in care s-a nascut copilasul.

Nu cred ca baietelul va suferi tulburari. S-ar putea ca mai tarziu sa fie oarecum indiferent fata de femei, insa nu va aveanici o tulburare de adaptare sociala.

Atitudinea afectiva fata de tata se va preciza pe masura ce va creste.

Desi simtea nevoia sa fie sef, nu era dominat de dorinta narcisica ca ceilalti sa se ocupe de el si nici nu ii exploata.

Ne aflam deci in fata unui caz de dependenta emotionala foarte precoce, care si-a aratat roadele mai tarziu.

Copilul  care s-a aflat in gestatie la modul negativ a fost cu toate acestea aproape mai pozitiv in adaptarea lui sociala decat un copil iubit pentru el insusi.

Explicatia ar fi ca a fost purtat si s-a nascut inr-o situatie in trei, tatal lui fiind personajul central, detestat la inceput, adorat ulterior. Deci copilul nu a fost blocat in acea situatie duala in care multe mame isi antreneaza cu usurinta copiii.

Insa cel mai important lucru din perioada fetala a lui Pierre este probabil faptul ca tatal lui  nu s-a indoit nici o clipa de dragostea pe care o nutrea pentru sotia lui, si nici de viitorul cuplului lor, in ciuda nelinistii manifestate de cele doua familii.”

Dificultatea de a trai, Francoise Dolto(cartea aici)

Cititul e delicios! Citesti?

Laura – Brokerul de carte

Acest articol a fost publicat în Francoise Dolto -Povestiri psihanalitice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.