Personalitatea depresiva

formele-fundamentale-ale-angoasei-studiu-de-psihologie-abisala_1_fullsizeCum o recunoastem? 
„Ajunge sa idealizeze oamenii, mai ales pe cei apropiati de ei. Oamenii i se par inofensivi, le scuza actiunile sau trece cu vederea partile obscure.
Nu vrea sa perceapa la ei nimic inspaimantator sau nelinistitor, ptr ca ar pune in pericol relatia care are nevoie de incredere.
Ptr a putea avea incredere deplina si ptr a iubi nelimitat el trebuie sa reprime indoiala si critica, nu le lasa sa devina constiente; inlatura tensiunile.
Evita confruntarile de “dragul pacii”.
Il idealizeaza pe partener si vede in general oamenii mult prea buni, ceea ce, alaturi de pericolul de a fi folosit, aduce cu sine o naivitate persistenta in infantilism. – cartea aici
 
Pentru armonia spre care tinde, trebuie sa fie la randul lui bun, si se straduieste sa exceleze in toate virtutiile altruiste: modestie, disponibilitatea de a ierta, impaciuire, abnegatie, compasiune si mila.
Ele pot avea la el orice grad: modestie exagerata, care nu cere nimic ptr sine, supraadaptare si subordonare pana la daruire, mergand, la extrem, pana la comportamente masochist-supuse.
 
Toate ptr a a goni angoasa de pierdere, angoasa de singuratate prin abandonarea dorintelor proprii, prin renuntarea la fiinta proprie si sustragerea de la individuatia temuta exact din acest motiv.
 
Pericolul este ca poate ajunge sa se considere si superior moral celor care sunt mai putin modesti, mai putin impaciuitori.
Va face astfel, din nevoie o virtute.
 
Se nasc astfel, atitudinile de asteptare pasiva ale depresivilor, care nu se protejeaza astfel de dezamagirile si depresiile care le urmeaza, ptr ca viata nu indeplineste aceste asteptari.
Ei nu pot pretinde, nu pot sa-si ia ceva; ei nu pot avea o agresivitate sanatoasa si toate acestea duc la dezvoltarea unui sentiment slab al propriei valori, care la randul lui le slabeste curajul de a pretinde si de a lua.
 
Ex: “ghinionistii”
“Oricat mi-as da silinta, totul imi iese prost.
Ieri am fost la coafor; mi-a stricat parul. Apoi mesterul pe care l-am angajat m-a lasat balta – lucrurile astea mi se intampla numai mie.
Ca sa ma consolez, am vrut sa-mi cumpar o bluza; cand am ajuns acasa nu mi-a mai placut – de fapt, voisem cu totul altceva.”
 
Laura – Brokerul de carte
 
Reclame
Acest articol a fost publicat în Psihologie practica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.