Taranul, cainele si iedul

„Un fermier sarac dintr-un sat s-a dus la oras sa cumpere un ied. Pe cand se intorcea cu iedul catre satul lui, cativa dintre derbedeii din oras s-au gandit ca daca reuseau cumva sa ii ia iedul, ar fi putut sa se desfete cu un adevarat ospat, la care sa invite si cativa prieteni. S-au hotarat asupra unui sireltic. Cand taranul era pe cale sa iasa din oras, unul din cei patru derbedei i-a iesit in cale si i-a zis: „De ce duci cainele asta pe umeri? E un caine pe cinste!

Fermierul a ras si a zis: „Esti nebun? Nu e caine! Am cumparat un ied.”

Barbatul i-a zis: „Nu te duce la tine in sat carand un caine pe umeri, alminteri oamenii vor crede ca ai innebunit. Tu chiar crezi ca asta e un ied?” Si omul si-a vazut de drum.

Fermierul a ras si s-a gandit ca era foarte ciudat, dar a pipait picioarele iedului ca sa vada daca era ied sau caine…A vazut ca era intradevar un ied si, linistit, si-a continuat drumul.

Pe strada urmatoare i-a iesit in cale al doilea huligan. Acesta i-a dat binete si i-a zis: „Ai cumparat un caine pe cinste. Si eu vreau sa-mi iau un caine. De unde l-ai cumparat?

Acum taranul n-a mai putut sa spuna cu aceeasi siguranta de sine ca nu era un caine, fiindca acum al doilea om ii spunea acelasi lucru, iar doi oameni nu se pot insela. totusi a ras si a zis:

„Cine ti-a spus ca e ied? Se pare ca te-a inselat cineva. Ce fel de ied mai e si asta?” Si si-a vazut de drum.

Taranul a dat jos iedul de pe umeri ca sa se uite la el, dar era in mod categoric un ied – amandoi barbatii aceia se inselau.   Insa i s-a facut teama ca poate avea el halucinatii. I s-a strecurat in suflet o temere.

I cale i-a iesit al treilea barbat, care i-a dat binete si i-a zis: „De unde ai cumparat cainele asta?”

De data asta nu a mai avut curaj sa spuna ca e un ied. I-a raspuns „Din oras.” A inceput sa isi puna problema ca poate n-ar trebui sa-l aduca cu el in sat; aruncase banii aiurea si tot satul avea sa rada de el; oamenii aveau sa creada ca a innebunit.

Pe cand  gandea el astfel, al patrulea barbat i-a iesit in cale si i-a zis: „Ciudat, n-am mai vazut niciodata pe cineva sa care pe umeri un caine. Ai impresia ca asta e o capra?”

Taranul s-a uitat in jur si a vazut ca era singur, asa ca a lasat iedul jos si a luat-o la goana spre satul lui. Cele cinci rupii se dusesera pe apa sambetei, dar macar nu avea sa fie considerat nebun. iar cei patru derbedei au luat iedul cu ei.” 

„Calatoria interioara”, Osho

Suntem vulnerabili cand convingerile noastre nu sunt ferme sau cand permitem altora sa intre in „patratica noastra”.

Cititul e delicios!

Laura – Brokerul de carte

Acest articol a fost publicat în Mentoring. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.