Scuzele si obstacolele

„Obiectivele legate de activitate, de munca, pot fi masurate mai usor decat obiectivele de invatare sau de cele de stare sufleteasca, dar asta nu le face mai putin importante.
 
Imi aduc aminte de un interviu cu Michelle Kwan, patinatoarea olimpica, dupa ce a ratat castigarea medaliei de aur de la Jocurile olimpice de iarna din 1996. Reporterul a intrebat-o cat de dezamagita a fost. A raspuns ca adevaratul ei scop a fost sa dea tot ce e mai bun la olimpiada. „Si cred ca asa am facut”, a spus ea. „Am patinat pana mi-a iesit sufletul si am adus acasa argintul. Si ma simt foarte bine asa.”
 
In mod clar, Michelle a avut doua obiective – unul sa castige aurul si celalalt sa patineze pana ii iese sufletul. Unul a fost specific si masurabil, dar am sentimentul precis ca celalalt era mai important pentru ea. Imi amintesc ca am fost mandru ca nu a cedat presiunii reporterului de a o face sa se simta ca si cum ar fi avut un esec.
 
Cand vine vorba de stabilirea obiectivelor, unii oameni spun:
„Poti sa obtii orice iti pui in cap.
Poti sa obtii orice iti  poti imagina ca poti sa obtii.”
 
Sunt foarte precaut cu afirmatiile de felul acesta. Cand privesc inapoi la viata mea si ma gandesc la evenimentele, oamenii, chiar si la circumstantele pe care le pretuiesc cel mai mult, foarte putine dintre ele sunt lucruri pe care sa mi le fi putut imagina vreodata.
Am o imaginatie buna, dar nu vreau sa ma multumesc cu ce poate fi imaginat de mine sau de oricine altcineva. Vreau sa traiesc pe cat posibil dincolo de limitele imaginatiei mele.
 
Este important sa facem distinctie intre mijloace si scopuri pentru a obtine o imagine clara a destinatiei dorite.
Deseori oamenii nu-si dau voie sa atinga ce isi doresc cu adevarat pentru ca nu vad mijloacele prin care sa obtina acel lucru.
Acesta este motivul pentru care unor oameni li se pare imposibil sa isi dea seama ce vor. Imediat ce dorinta se ridica la suprafata constientului, o indoiala isi baga coada si spune: „Las-o balta, nu se poate”!!
Asa ca majoritatea oamenilor o lasa balta.
Dar dorintele si mijloacele apar deseori independent unele de altele.
 
Daca am curajul sa imi recunosc dorinta asa cum exista ea, fara sa stiu neaparat cum sa o indeplinesc, mobilitatea poate incepe.
Poate ca tot ce pot sa vad este un prim pas spre un scop aparent imposibil. Dar daca fac acel pas, un alt pas pe care inainte nu-l puteam vedea devine vizibil.
Iar dupa alti cativa pasi, as putea sa-mi fac o imagine chiar mai clara despre unde vreau sa merg cu adevarat.
 
„Unde e vointa, e drum” este mantra oamenilor care si-au dat seama ca au mobilitate.
 
Asa ca, inainte sa te gandesti la mijloacele pentru un scop, imagineaza-ti pur si simplu scopul dorit.
Fa-ti o imagine despre cum va arata si cum te va face sa te simti.
 
De exemplu, ma pot imagina muncind eliberat de stres si presiune. Accept dificultatile muncii mele cu apetit pentru provocari stiind ca toate pot sa-mi faca placere si ca pot sa vad in toate oportunitati pentru invatare.
Pot sa ma vizualizez intr-o cu totul alta situatie de lucru si intr-o pozitie in care sa fac mai multa munca de voluntariat decat pot sa fac in mod curent.
Pot sa ma vad muncind cu incredere si cu un sentiment al orientarii care da suficient sens eforturilor mele.
Pot sa-mi imaginez si recompense financiare mai bune si diferite realizari creative, stiind ca tot ce fac conteaza cu adevarat.
 
Obtinerea unei imagini clare este esentiala pentru mobilitate.
Imaginea poate fi oricand schimbata din mers, dar sa ai imaginea este indispensabil nu numai pentru a tine dorinta vie, dar si pentru a oferi claritate in ghidarea directiei tale.
 
Poti masura taria unei dorinte prin obstacolele pe care e capabila sa le depaseasca.
 
Odata am rugat un grup de participanti la un seminar sa-si stabileasca obiective ca si cum tot ce isi doresc le va fi dat. Singura conditie era ca trebuiau sa aprecieze cat timp si efort vor dedica indeplinirii acelei dorinte.
 
 Una dintre ele era: „Vreau sa traiesc eliberat de stres. As fi  dispus sa investesc douazeci de minute pe zi exersand meditatia.”
Unele scopuri sunt mai usor de atins decat altele, prin urmare necesita un angajament mai redus. Dar poti sa pariezi ca cineva care are atata pasiune incat sa dedice sase ore pe zi obiectivului sau, are un rezervor mare de combustibil pentru acea mobilitate.
 
Odata ce ai o imagine clara despre unde vrei sa mergi, poti sa te astepti ca lucrurile sa ti se para diferite din doua puncte de vedere.
Primul este ca vei fi capabil sa vezi mai multe oportunitati de a te misca in directia dorita. In acelasi timp e posibil sa te confrunti cu mai multe obstacole – si interioare, si exterioare.
Ambele sunt semne ca ai inceput sa te misti.
Cand nu te misti, intalnesti mai putine obstacole.
Cand te misti, obstacolele sunt vizibile tocmai pentru ca ai acceptat un obiectiv. In plus, pentru ca ai ales sa te misti, devii mai alert. Obstacolele sunt mai evidente pentru ca esti mai constient.
 
Daca esti prea orientat spre scop, aceste obstacole pot fi o sursa de descurajare si frustrare.
Dar ar trebui sa te bucuri ca vezi obstacolele pentru ca inseamna ca acum poti gasi o cale sa le ocolesti si sa te indrepti spre scopul tau.
 
PD (un prieten director) m-a invatat un lucru  foarte interesant despre obstacole. Mi-a spus ca exista trei feluri de oameni cand vine vorba de a aborda obstacolele:
Primul tip de persoana se apropie de obstacol, se uita la el, se descurajeaza, spune: „Asa ceva e prea mult pentru mine” si renunta.
Al doilea tip de persoana vede obstacolul si spune: „Orice-ar fi, voi trece peste el, pe sub el, pe langa el, prin el. Daca nu pot singur, imi aduc unelte, cer ajutor de la altii, orice e nevoie”.
Al treilea tip de persoana se apropie de un obstacol si spune: „Inainte sa incerc sa trec dincolo de chestia asta, voi incerca sa gasesc o pozitie favorabila din care sa pot sa vad ce e de cealalta parte. Apoi, daca vad ca merita, voi face tot ce e nevoie ca sa trec peste sau pe langa obstacol”. 
Am realizat cat de des, exact ca Don Quijote, m-am batut cu obstacole interioare si exterioare cu care nu era intr-adevar necesar sa ma lupt, dar am facut-o doar pentru ca erau acolo.”
 

extras din capitolul 6 – „De la conformitate la mobilitate” – „Jocul interior si Munca”, W.Timothy Gallwey

 Asadar, ne punem in miscare in functie de cum evaluam obstacolele pe care le avem de depasit.

Conteaza cum suntem alcatuiti, dar mai important este cat de dornici suntem sa ne reinvetam. Bucuria este un ingredient indispensabil. Bucuria descoperirii, bucuria schimbarii, bucuria acceptarii, bucuria miscarii intr-un sens sau altul.

Schimbarea perspectivei din care privim aceste piedici presupune o schimbare interioara. Presupune mobilitate. Si un strop de bucurie. Stropul de bucurie va face calatoria mai delicioasa 🙂

Toamna este perfecta pentru un asemenea exercitiu.Tocmai a sosit!

Sa studiem obstacolele, sa le privim din alt unghi si sa actionam.

Sa citim macar!

Laura -Brokerul de carte

Acest articol a fost publicat în Jocul interior si munca - T. Gallwey. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.