Epuizarea

Nivelul suprem de manifestare a stresului, in sensul nonadaptiv, il reprezinta aparitia starii de epuizare la nivelul persoanei, care nu mai poate gestiona constructiv stresul.

Epuizarea este un rezultat al oboselii fizice, psihologice si emotionale.

Insa aceasta oboseala poate exprima instrainarea unei persoane de munca sa.

Exista mai multe cauze ale epuizarii, uneori paradoxale si contradictorii.

Plictiseala, ca stare opusa supraincarcarii, poate cauza si ea epuizare. (cartea aici)

Relatiile de comunicare defectuoase intre sefi, subalterni, colegi, clienti reprezinta o cauza obisnuita a epuizarii.

Recompense inechitabile sau nesatisfacatoare pot conduce si ele la epuizare.

Prea multa responsabilitate si prea putin sprijin, sau necesitatea de a dobandi foarte rapid noi abilitati si cunostinte si de a realiza « altfel » sarcini obisnuite sau alte aspecte care contribuie la aparitia epuizarii (Furnham, 1997).

Insa cauzele si consecintele epuizarii sunt si fatete demonstrate ale alienarii.

Lipsa de sens in legatura cu munca de zi cu zi, instrainarea de scopurile organizatiei si slabiciunea sau lipsa de incredere in succes si bucurie constituie semne clare de alienare.

Simptomele epuizarii debuteaza cu oboseala fizica.

Victimele epuizarii incep prin a se plange de oboseala fizica.

Sunt caracterizate de niveluri reduse de energie si se simt obosite tot timpul.

Acuza numeroase semne de slabiciune fizica, precum dureri frecvente de cap, insomnii si schimbari in regimul alimentar.

Al doilea nivel este oboseala emotionala. (cartea aici)

Depresia, sentimentele de inutilitate si senzatia de a fi prins in capcana postului sunt semne ale acestui sindrom.

In ultimul rand, oamenii care sufera de epuizare manifesta adesea un model mental sau atitudinal al oboselii, cunoscut ca forma de depersonalizare.

Aceste persoane devin cinice fata de alte persoane, le trateaza ca pe niste obiecte si manifesta un comportament negativ fata de organizatia lor.

Adesea au sentimentul esecului sau a unor realizari nesemnificative.

Intra astfel intr-un cerc vicios care duce la scaderea stimei de sine, a eficientei generale si la o viata nu tocmai placuta.

Si toate acestea datorita expunerii prelungite la stres intens.

Stresul ocupational,  Volum coordonat de Zoltan Bogathy  – Comanda aici

Cine nu se regaseste in descrierea de mai sus?

Cine este luat in serios cand  indrazneste sa afirme ca este OBOSIT?

Cunoasteti pe cineva care nu este obosit? Ce face diferit?

Am refuzat ani de zile sa ma iau in serios cand ma simteam obosita.

Am contrazis medicul endocrinolog cand mi-a spus ca sunt stresata.

Am fost contaminata de acest sindrom si i-am minimizat efectele.

„Toti suntem obositi” mi-a spus un fost sef.

Da, majoritatea dintre noi suntem obositi. Si multi suntem epuizati.

In Romania stresul nu este pe lista bolilor profesionale.

Sa facem primul pas. Sa admitem ca suntem obositi, chiar epuizati, deci stresati. Sa includem in dialogul nostru interior aceasta intelegere profunda legata de epuizarea resurselor interioare.

Mintea nu va va permite. Sa accepti ca esti atat de obosit incat ai nevoie de o pauza este infricosator. Sperie mai tare ca epuizarea in sine.

Sa avem curaj. Sa admitem  cat suntem de obositi. Incepand de azi.

Cititul e delicios! – (cartea o gasesti aici)

Laura -Brokerul de carte

Acest articol a fost publicat în Jocul interior si stresul -T.Gallwey. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.