CURAJUL DE A FI VULNERABIL – CULTURA NEMULȚUMIRII

”Nu sunt destul de bun.

Nu sunt perfect în nimic din ceea ce fac.

Nu sunt destul de suplu.

Nu sunt destul de puternic.

Nu sunt destul de prosper.

Nu sunt destul de inteligent.

Nu sunt destul de hotărât.

Nu sunt destul de sigur pe mine.

Nu sunt o persoana extraordinară.

Cultura nemulțumirii, de fapt, este problema lui ”eu însumi nu sunt de ajuns”.

Sentimentul de nemulțumire înflorește într-o cultură  în care fiecare este hiperconștient de ceea ce-i lipsește. 

Totul – de la siguranță și iubire, la bani și resurse – este fie în cantități limitate, fie lipsește cu desăvârșire.

Pierdem incredibil de mult timp calculând câte avem, câte ne dorim și câte ne lipsesc, precum și cât de multe au ceilalți sau își doresc să aibă.”

Brene Brown, ”Curajul de a fi vulnerabil”

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Brene Brown

CURAJUL DE A FI VULNERABIL -A TRĂI DIN PLIN (2)

”A trăi din plin înseamnă să te implici în viața ta, fiind conștient de propria valoare.

Înseamnă să cultivi curajul, compasiunea și legăturile profunde cu ceilalți, astfel încât să-ți spui dimineața, când te trezești:

”Orice voi reuși să fac și oricât de multe lucruri îmi vor rămâne de făcut, eu însumi sunt de ajuns.”

Înseamnă, totodată, să poți să-ți spui noaptea, când mergi la culcare:

”Da, sunt imperfect și vulnerabil, și uneori mă tem, dar asta nu schimbă cu nimic adevărul faptului că sunt, de asemenea, curajos și demn să fiu iubit și acceptat de ceilalți.”

”Curajul de a fi vulnerabil”, Brene Brown

curajul de a fi vulnerabil

Publicat în Brene Brown, Mentoring

CURAJUL DE A FI VULNERABIL – BRENE BROWN

curajul de a fi vulnerabil

„Fără să-mi fi propus, temele mele de cercetare au devenit rușine și empatia. Mi-am petrecut șase ani, dezvoltând o teorie care explică ce este rușinea, care sunt mecanismele ei de acțiune și cum facem față convingerii că nu suntem suficient de valoroși, ca persoane – că nu merităm să fim iubiți și acceptați de ceilalți.

În anul 2006, mi-am dat seama că nu puteam înțelege rușinea, fără să studiez reversul ei: ce au în comun persoanele reziliente la rușine, care cred în valoarea lor personală?

Eu îi numesc oameni care trăiesc din plin. 

Înțelegerea rușinii e numai una dintre variabilele care contribuie la o viață trăită din plin – este un mod de a înțelege lumea, ce are la bază sentimentul propriei valori. 

În cartea ”Darurile imperfecțiunii”, am definit zece ”principii” ale vieții trăite din plin, care ne arată ce e de făcut și la ce trebuie să renunțăm, pentru a duce o astfel de viață.

  1. Dezvoltă-ți autenticitatea: nu te mai gândi mereu la ce spun ceilalți. 
  2. Dezvoltă-ți compasiunea față de tine însuți: renunță la la perfecționism.
  3. Dezvoltă-ți reziliența: combate-ți apatia și sentimentul de neputință.
  4. Dezvoltă-ți sentimente de recunoștință și bucurie: luptă cu fricile neîntemeiate și nu te mai gândi la ce-ți lipsește.
  5. Dezvoltă-ți intuiția și încrederea în tine și în ceilalți:  renunță la ideea de certitudine.
  6. Dezvoltă-ți creativitatea: nu te mai compara cu alții tot timpul.
  7. Dezvoltă-ți o stare de calm și de liniște: renunță la anxietate ca stil de viață.
  8. Dedică mai mult timp jocului și odihnei: nu mai face din epuizare o marcă a statutului tău și nu-ți mai defini sentimentul de valoare prin prisma rezultatelor muncii.
  9. Dedică-te muncii care are sens pentru tine: nu te mai îndoi de propria persoană și nu încerca mereu să te conformezi așteptărilor celorlalți
  10. Nu uita să râzi, să cânți și să dansezi: nu mai încerca să pari ”tare” și stăpân pe situație tot timpul.

Pe măsură ce analizam datele, mi-am dat seama că urmam numai două dintre cele zece principii ale unei vieți trăite din plin.

Concluzia  a fost devastatoare. Aveam 41 de ani și mi-a produs un dureros moment de conștientizare a modului în care-mi duceam viața.

Iată așadar, că înțelegerea rațională a acestor chestiuni nu este același lucru cu a trăi și a iubi din plin.”

Brene Brown, ”Curajul de a fi vulnerabil” 

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Brene Brown

EȘECURI DE SUCCES – DAN PASCU – Co-Founder Heme.ro

”…Știu doar că am intrat în antreprenoriat fără să am nicio idee despre ce vreau să fac, fără să am niște țeluri de atins și fără niciun business plan bine definit.

Tot ce îmi doream era să fac niște bani în plus, care să mă ajute să plătesc facturile. Nu aveam absolut nicio idee de business.

…Deși am pierdut mulți bani de-a lungul timpului și am avut multe afaceri în care am investit timp și bani fără să-mi recuperez nici măcar investiția inițială, cum au fost: o agenție de turism, o firmă de vânzare calculatoare, una de vânzare confecții aduse din afară, nu le-aș putea trata ca mari eșecuri.

Esecuri de succes

După ce am chibzuit ceva timp, mi-am dat seama că nu am avut un eșec mare și răsunător, nici măcar unul mare, mediu sau micuț de care să merite să povestesc, însă am avut zeci, sute sau chiar mii de eșecuri în fiecare zi a vieții mele, eșecuri ce m-au ajutat să învăț, să mă dezvolt și nu în ultimul rând m-au ajutat să fiu în fiecare zi o persoană mai bună.

Primul eșec a fost să nu citesc.

Al doilea eșec a fost să nu investesc în mine.

Al treilea eșec a fost să îmi fie frică.

Un alt eșec răsunător pentru mine a fost să nu gândesc pozitiv.

Un alt eșec de-al meu, dar pe care l-am întâlnit și la alte persoane, a fost să cred că voi fi mereu la fel.

Nu neapărat ultimul eșec este să nu ai un plan bine definit.

Un alt eșec important este să nu știi când să spui NU.”

DAN PASCU, Co-Founder Heme.ro

extras din volumul coordonat de Vlad Mocanu – ”Eșecuri de succes ale antreprenorilor români. 70 de povești despre eșec care să-ți inspire succesul.

 

Cititul e delicios! Citești?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Mentoring

EȘECURI DE SUCCES – CATRINEL HAGIVRETA, CEO & Co-Founder MEDIjobs România

Esecuri de succes

”Eșecurile tind să ne transforme în niște animale rănite.

Ne frustrează și ne fac să oglindim aceste frustrări în oamenii pe care îi întâlnim.

Aceasta este rețeta spre eșecul definitiv.

Am învățat că diferența dintre cei care reușesc și cei care nu, este puterea de a învăța din greșeli, de a ni le asuma și șterge din memorie, astfel încât să ne putem privi în oglindă cu același entuziasm ca în ziua precedentă.

Dacă aș putea da timpul înapoi, aș vrea să am puterea să înțeleg mai devreme ceea ce știu astăzi. 

Aș fi făcut probabil mult mai mult bine oamenilor din jurul meu.

Pentru că, la final, despre asta este vorba. Despre a avea o contribuție cât mai valoroasă în viața altora.

Dacă ar fi să fac un top al celor mai importante sfaturi pentru un antreprenor la început de drum sau sfaturile pe care mi le dau mie însămi la început de zi, alegerile mele ar fi următoarele:

  1. Stabilește-ți un obiectiv clar definit al ”locului” unde îți dorești să ajungi. Ce vrei sa devii? Cum arată momentul acela ideal către care tinzi? Cum îți dorești să trăiești, să arăți, să vorbești, să impactezi viața oamenilor din jurul tău?
  2. Înțelege cât mai repede că un business sustenabil este acela care aduce valoare pozitivă în viața altor persoane. Când te întrebi cum poți să îți crești business-ul, întreabă-te de fapt, ”cum pot să aduc mai multă valoare clienților mei/cum îi pot ajuta mai mult?”  Vei vedea că vei avea o altă perspectivă.
  3. Fii concentrat și disciplinat. Odată ce știi ce îți dorești, trebuie să îți acorzi timp de a găsi moduri creative de a ajunge acolo. Cred cu tărie că multe afaceri eșuează pentru că nu petrecem destul timp să gândim asupra business-ului. Ne aruncăm în inbox și telefoane, mesaje pe chat și întâlniri și nu găsim timp pentru a gândi. Ceea ce îmi place să fac zilnic este să ajung la birou dimineața și să petrec 1-2 ore cu cea mai bună ceașcă de cafea, o foaie de hârtie în față și un pix și să mă gândesc la cel puțin 10 moduri în care îmi pot dezvolta afacerea.

Odată ce vei urma cele 3 sfaturi expuse mai sus, în cele din urmă, din păcate, vei descoperi că nu lucrurile pe care prietenii tăi sau restul lumii le fac te vor ajuta să ajungi unde dorești.”

Catrinel Hagivreta, CEO & Co-Founder MEDIjobs România

extras din volumul coordonat de Vlad Mocanu – ”Eșecuri de succes ale antreprenorilor români. 70 de povești despre eșec care să-ți inspire succesul.

Cititul e delicios! Citești?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Mentoring

INIMA ÎN LEADERSHIP -Brene Brown

indrazneste-sa-conduci-prin-munca-neinfricata-conversatii-dificile-si-implicare-deplina_1_fullsize

„Liderii trebuie fie să își aloce o bucată de timp rezonabilă pentru a se ocupa de temeri și de sentimente, fie să irosească un timp nejustificat de lung încercând să gestioneze comportamente ineficiente și neproductive.

În centrul tuturor măsurilor de securitate elaborate de noi și al tuturor schemelor de protecție se află cea mai prețioasă comoară a experienței umane: inima.

În afară de rolul ei de mușchi dătător de viață, care ne pompează neîncetat sângele prin corp, ea este metafora universala a capacității noastre de a iubi și de a fi iubiți și poarta simbolică spre viața emoțională.

Pentru mine, curajul de a trăi cu inima neferecată a însemnat mereu curajul de a te implica pe deplin.

Implicarea deplină surprinde esența unei vieți emoționale examinate în profunzime și a unei inimi eliberate, o inimă îndeajuns de vulnerabilă și deschisă încât să poată iubi și să se lase iubită. Dar, în același timp, îndeajuns de vulnerabilă și deschisă încât să poată fi frântă și rănită.

Există cu siguranță companii care îmbrățișează implicarea deplină, însă ceea ce observ adesea este că multe culturi organizaționale și, de asemenea, mulți lideri încă mai subscriu la mitul conform căruia, dacă renunțăm la inimă (adică la vulnerabilitate și la alte emoții) în munca noastră, vom fi mai productivi și mai eficienți. Și, (să nu uităm!) mai ușor de condus. Sau, cel puțin, vom fi mai puțin complicați și mai puțin…ei bine, mai puțin umani.

Aceste credințe ne determină să construim în mod conștient sau inconștient culturi organizaționale care solicită armura și o recompensează.

În echipele și companiile unde inima și emoția, în special vulnerabilitatea, sunt văzute ca slăbiciuni, cultura organizațională  sau, în unele cazuri, anumiți lideri bat palma cu partea înșelătoare a orgoliului nostru pentru a ne fereca inimile și a ne bloca emoțiile.

Ei recompensează armuri cum ar fi perfecționismul, stoicismul emoțional, falsa compartimentare a vieții și a muncii, perpetuarea alegerilor ușoare și confortabile, în locul implicării în discuțiile dificile și incomode, dar necesare, și valorizarea atotcunoașterii în locul învățării continue și al păstrării curiozității.

Problema este ca atunci când ne încătușăm inima ne ucidem și curajul.

Când inima este deschisă și liberă, când suntem conectați la emoțiile noastre și înțelegem ceea ce ne spun, ni se deschid noi perspective, inclusiv creșterea capacității de a lua decizii bune și de a ne folosi gândirea critică, precum și de a experimenta în mod puternic empatia, compasiunea față de sine și reziliența.

Când vine vorba de ferecarea inimii, orgoliul este un conspirator gata de acțiune. Mă gândesc la orgoliul meu ca la propriul șarlatan interior. Este acea voce din cap care motivează prefăcătoria, lingușeala și perfecționismul.

Orgoliul iubește notele mari și tânjește după acceptare și confirmări. Nu este interesat de implicare deplină, ci doar de autoprotecție și de admirație.

În comparație cu orgoliul, inima este gigantică, iar înțelepciunea ei liberă, deplină poate să acopere mărunta nevoie de a fi plăcut.

Îmi place felul în care analistul jungian Jim Hollis descrie orgoliul (…). El scrie: ”Nu suntem aici ca să ne integrăm într-un grup, ca să fim echilibrați sau ca să le oferim exemple bune altora. Suntem aici ca să fim excentrici, diferiți, posibil ciudați și, poate, doar ca să ne aducem modesta contribuție, prin modesta noastră persoană, butucănoasă și nefinisată, la mozaicul firii. Conform planului divin, suntem aici ca să devenim din ce în ce mai mult noi înșine.”

Brene Brown, „Îndrăznește să conduci prin muncă neînfricată, conversații dificile și implicare deplină”

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Brene Brown

CUȘTILE SUFLETULUI -DRAGOSTE ȘI TREZIRE

”Expansivitatea iubirii ne aduce, în mod inevitabil, în fața zidurilor structurii personalităților noastre, închisoare a identității noastre vechi.

În conformitate cu anumite școli de psihologie modernă, identitățile ego-ului nostru – modurile în care ne vedem – dezvoltă relațiile noastre cu ceilalți.

Când suntem tineri, părinții noștri ne oferă imagini a ceea ce suntem noi în ochii lor. Lipsiți de propria noastră conștiință autoreflexivă, în mod inevitabil, începem să internalizăm aceste reflecții, ajungând să vedem din perspectiva felului în care ne văd alții.

Acest lucru este asemănător cu a ne uita la noi înșine într-o oglindă și a lua apoi de bună imaginea pe care o vedem mai degrabă, decât experiența noastră imediată.

Atunci când ne vedem ca pe o imagine, ne tratăm ca pe un obiect. Devenim un obiect al gândirii noastre mai degrabă, decât un subiect al experienței noastre. Acest lucru ne împiedică să ne cunoaștem într-un mod mai direct.

A ne forma o identitate înseamnă a ne lua noi înșine drept ceva pornind de la ideea că modul în care ceilalți ne tratează înseamnă ceva în legătură cu ce suntem noi cu adevărat.

De exemplu, un băiețel al cărui tată este întotdeauna critic s-ar putea să se considere un neadaptat. E doar un mic pas de la ”Nu pot să-l fac fericit pe tatăl meu” până la ”Cred că nu sunt bun” sau de la ”Părinții mei nu mă plac și eu mă simt prost” pînă la ”Cred că nu sunt bun” sau la ”Nu-mi pasă ce cred alții – oricum sunt mai bun decât ei!”

Problema aici este să luăm reflecțiile noastre în ochii altora pentru a ne reprezenta cine suntem noi, indiferent dacă ne plac sau nu.

Dacă ne plac, ele țes o identitate conștientă pe care o promovăm și o apărăm.

Dacă nu ne plac, ele țes o identitate inconștientă pe care o dăm la o parte.

În orice caz, ne fixăm pe aceste imagini, oferindu-le mai multă greutate și credibilitate decât propriei noastre experiențe directe despre noi înșine.

Asta face, din imaginile amintite, cușca sufletului.”

John Welwood, ”Dragoste și trezire”

Cititul e delicios!

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în John Welwood -Dragoste și trezire

IDENTITĂȚI INCONȘTIENTE – DRAGOSTE ȘI TREZIRE

Știți povestea lui Douglas, un om inteligent și creativ, care a avut constant probleme în a face față furiei femeilor?

”Ori de câte ori partenera sa exprima orice fel de mânie, el reacționa cu indigare, spunându-și: ”Nu am nevoie de așa ceva în viața mea!”

Ego-ul nostru sau personalitatea condiționată este compusă din diverse identificări, sau imagini ale sinelui, și se dezvoltă în copilărie ca o formă de autoprotecție. Ea începe ca o încercare de a acoperi și a compensa pierderea noastră prin fabricarea de calități de care avem nevoie, dar care par a nu exista.

De exemplu, dacă nu am primit suportul necesar pentru a ne alimenta forța interioară, am putea încerca să fim puternici prin puterea voinței: ”Voi fi puternic. Nu voi permite ca acest lucru să mă deranjeze, voi depăși acest lucru.” 

Această încercare de a ne face pe noi înșine puternici formează o identitate conștientă – o imagine a noastră pe care o promovăm și o apărăm, în scopul de a acoperi un sentiment interior de lipsă. Sub identitatea noastră conștientă este o identitate inconștientă, identificarea noastră cu lipsa, în acest caz, convingerea noastră secretă că nu suntem cu adevărat puternici, chiar slabi.

Vom construi o identitate conștientă – o fațadă sau un ”cover story” – pentru a îndepărta și a ne apăra de această identitate inconștientă, mai dureroasă și mai amenințătoare.

Astfel, structura ego-ului nostru are o funcție utilă în copilărie.

În încercarea de a ne furniza ce ne lipsește, ea ne protejează de riscul de a simți durerea pierderilor noastre.

De exemplu, forța noastră fabricată, pe care o activăm încordându-ne mușchii sau scrâșnind din dinți, ne poate ajuta să îndurăm și să supraviețuim unor circumstanțe dificile, iar acest lucru ne împiedică să simțim lipsa noastră de forță interioară. Dar, mai târziu în viață, mai ales în relațiile intime, această fațadă devine un obstacol în calea noastră, pentru că este un sine fals, care ne împiedică să fim complet deschiși față de partener.

De asemenea, ne împiedică să descoperim adevărata noastră putere, care nu poate fi fabricată, ci doar descoperită ca o calitate intrinsecă a ființei noastre.

Dorința ego-ului într-o relație este ca alte persoane să confirme identitatea noastră conștientă.

În cazul în care partenerul nostru ne vede la fel de puternic, de exemplu, asta va valida imaginea noastră de persoană puternică și ne va ajuta să scăpăm de convingerea înspăimântătoare că suntem, de fapt, slabi.

Deci, speranța este ca identitatea noastră conștientă să fie confirmată, iar frica este ca identitatea noastră inconștientă să fie dezvăluită și expusă în văzul tuturor.”

”Dragoste și trezire”, John Welwood

 

Cititul e delicios!

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în John Welwood -Dragoste și trezire

101 povești vindecătoare pentru adulți și copii, George W. Burns

Publicat în (Audio) Povesti vindecatoare

FORȚA POVEȘTILOR DE A CREA ABILITĂȚI MINTE-TRUP

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de carte

Publicat în (Audio) Povesti vindecatoare