Socrate – ”Cunoaște-te pe tine însuți”

Dumnezeu-O-istorie-a-revelatiei-sale

”Socrate a trăit cu cel puțin cinci sute de ani înainte să fie scrisă cartea lui Iov. Din perspectivă ideo-creștină, tot ce ar avea el de spus dezvăluie mai multe despre filosofie, dar aproape nimic despre religie. Însă nimeni nu este mai relevant decât Socrate dacă îți schimbi perspectiva. 

Dacă Dumnezeu înseamnă propria noastră conștientizare, atunci ”Cunoaște-te pe tine însuți!” are uriașe implicații religioase.

În timpul vieții lui Socrate, despotismul era în Atena o amenințare constantă și, întrucât despoții tind să fie reacționari, religia era folosită pentru a-i menține pe oameni liniștiți. Obediența, superstiția și teama sunt instrumente politice puternice.

Când Socrate a fost condamnat la moarte, forțele reacționare din Atena voiau să ia apărarea zeilor și să-i protejeze pe tineri în fața coruperii – în acest caz ”corupere” e un nume de cod dacă ai păreri care se opun orânduirii. Socrate era de partea cealaltă, punând la îndoială orice opinie si autoritate. Ceea ce continuă să fie atât de impresionant, după aproape 2500 de ani, în legătură cu procesul lui Socrate este că tuturor le păsa. 

Când s-a întâmplat ultima dată ca un filosof să pună în pericol binele public? Sau când definiția adevărului a fost o problemă de viață și de moarte?

Pe Socrate îl interesa Divinul.  De ce? Pentru că era de părere că creația era de origine divină și la fel și oamenii. Dar până la a trăi personal experiența acestui adevăr  e o întreagă călătorie de făcut.

Dacă te gândești la Socrate doar ca la bravul martir care a băut o cupă de cucută, pierzi marile întrebări de care nu se poate scăpa: Cine sunt eu? Care e scopul vieții? Există un adevăr suprem? 

La aceste întrebări s-au dat răspunsuri care i-au indus pe oameni în eroare, și atunci, și acum, căci ”Cunoaște-te pe tine însuți!” nu prea mai înseamnă mare lucru, fiind mai degrabă o recomandare prietenoasă din partea unui psiholog, și nu un ordin pe viață și pe moarte de a te transforma.

Socrate nu se referea să îți dai seama că ești iute la mânie, că îți place să mănânci prea mult sau că vrei să fii primul.

Tu însuți, din ”Cunoaște-te pe tine însuți!” nu însemnă Eul nostru de fiecare zi, cu speranțele, temerile, pornirile și dorințele lui. Socrate a refuzat sa definească clar la ce se referea cu acest ”tu însuți”, tot așa cum Buddha a refuzat sa folosească un cuvânt ca ”Dumnezeu”. Motivele lor au fost aceleași: cuvintele distrug adevărul, căci cuvintele presupun că știi ce cauți.

În schimb, adevărul e trăirea unei experiențe. Nu poate fi anticipată mai mult decât poți anticipa la vârsta de cinci ani cum o să fie când o să te duci la facultate, o să te căsătorești și o să ai copii.

Socrate era un arhi-seducător. Scopul lui era să facă adevărul atât de seducător, încât să ne ia în stăpânire mintea, purificată de orice false credințe și posedată pe viață de o foame arzătoare după o realitate mai înaltă.”

Deepak Chopra, ”Dumnezeu, o istorie a revelației sale” (cartea aici)

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de carte

 

Publicat în Deepak Chopra | Lasă un comentariu

Markerii somatici – Dicționarul ilustrat al gesturilor

Dictionarul ilustrat al gesturilor inchis

„Să vă povestesc o întrevedere avută de curând cu o editoare. Îi propuneam o carte care îi stârnise un mare entuziasm.

Afacerea era ca și  încheiată, doar că…glezna mea dreaptă o ținea prizonieră pe cea stângă. Degeaba tot schimbam poziția, reveneam în mod automat la lateralitatea dreapta peste stânga, ceea ce însemna că respectiva carte n-avea să fie publicată la acea editură.

Totuși, am negociat contractul, spre satisfacția reciprocă. Peste douăzeci si patru de ore, editoarea în cauza dubla, cu toată inocența, numărul paginilor prevăzute inițial, fără să dubleze și valoarea sumei de plată. E nevoie de un timp dublu pentru a scrie dublul a două sute de pagini, iar timpul înseamnă bani, după cum știe oricine.

Așa că am fost nevoit să refuz să închei afacerea cu acea editoare entuziastă și cu editura respectivă, celebră pentru chichițele contractuale.

Problema care se pune este următoarea: cum de a știut inconștientul meu că acel contract nu se va materializa până la urmă, deși tot ceea ce se discuta îmi dădea verde?

Răspunsul este: “markerii somatici”!

Mă refer la ei în acest dicționar, căci încrucișarea gleznelor nu este unicul marker care vă poate da informații despre atmosfera reală sau despre felul în care ar putea să se termine o negociere.

Inteligența corpului se înrudește îndeaproape cu empatia, această capacitate miraculoasă de a simți ce se petrece în mintea sau în sufletul celuilalt.”

Joseph Messinger, „Dicționarul ilustrat al gesturilor” (cartea aici)

Cititul e delicios! Citesti?

Laura – Brokerul de carte

Publicat în Nonverbal - J. Messinger | Lasă un comentariu

Maria, cea mai stralucita educatoare din istorie

maria-cea-mai-stralucita-educatoare-din-istorie_1_fullsize

„A educa inseamna a calatori prin lumea celuilalt, fara a patrunde vreodata in ea.

Inseamna a folosi ceea ce traim, pentru a ne transforma in ceea ce suntem.

Cel mai bun educator nu este cel care controleaza, ci cel care elibereaza.

Nu este cel care arata greselile, ci cel care le previne.

Nu este cel care corecteaza comportamente, ci cel care indeamna la reflectie.

Nu este cel care observa ceea ce e tangibil, ci cel care vede invizibilul.

Nu este cel care renunta cu usurinta, ci cel care stimuleaza continuu, un nou inceput.

Educatorul excelent imbratiseaza, atunci cand toti resping; incurajeaza, cand toti condamna; ii aplauda pe cei care nu au urcat niciodata pe podium, vibreaza la curajul de a concura, al celor care au ramas pe ultimele locuri.

Nu cauta propria sa stralucire, ci se face mic, pentru a-i face mari pe fiii, elevii si colegii sai de serviciu.

Invatatorul excelent nu este cel care stie mai mult, ci cel care este mai constient de cat nu stie.

Nu cel dornic sa-i invete pe altii, ci cel avid de a invata.

Nu este cel care isi declara reusitele, ci cel care isi recunoaste propriile esecuri.

Nu este cel care aduna informatie in memorie, ci cel care isi largeste modul de a vedea, de a reactiona si de a fi.

A educa este sarcina intelectuala cea mai fascinanta – si, in acelasi timp, cea care ne scoate la iveala cel mai mult neputinta.

Daca educarea unui copil sau a unui adolescent este o sarcina extrem de dificila, imaginati-va ce inseamna sa educi copilul cel mai remarcabil care a calcat pe acest Pamant, Copilul Isus?

Care educator s-ar achita cu bine de aceasta misiune?

De mic, el era specialist in a pune intrebari. Intreba, cerceta, voia sa stie tot.

Cine ar fi pregatit, din punct de vedere intelectual, sa-l educe pe acela care avea sa devina Invatatorul invatatorilor?

Care parinti? Care universitate? Care teologi?

E atat de usor sa gresesti in acest domeniu. E atat de usor sa le transmitem copiilor si elevilor nostri traumele, nesigurantele, temerile si maniile noastre.

Erau mii de candidate, insa o tanara s-a evidentiat in fata privirilor extrem de perspicace ale Autorului Existentei. Numele ei : Maria.

Maria este forma greceasca a numelui ebraic, Miriam. Dar e ciudat. Aparent, Maria era fragila, foarte tanara si lipsita de experienta. Ce avea ea atat de special din punct de vedere psihic, psihologic si psihopedagogic?

Si ceva inca si mai ciudat.

Inainte de a-si incepe misiunea extrem de riscanta si de dificila, ea a primit in prealabil, vestea ca avea sa devina femeia cea mai slavita din istorie.

Oare a primi trofeul, inainte de inceperea competitiei nu l-ar imbolnavi de orgoliu pe un sportiv?

Nu l-ar distrage de la obiectivul sau si i-ar altera prestatia competitionala?

De ce i s-a acordat atata incredere?”

Sub privirea stiintei, e posibil sa se intrezareasca faptul ca multe aspecte legate de natura relatiei Mariei cu Dumnezeu Preainaltul si cu Copilul Isus au sfaramat inchisoarea rutinei.

A fost ceva neobisnuit.

De ce Dumnezeul Atotputernic, descris in Biblie, n-a ales un grup de intelectuali notabili, dintre scribi si farisei, ca sa-l educe fiul Sau?

De ce nu a insarcinat o casta de sacerdoti iudei, care cunosteau ritualurile religioase, ca sa-l educe pe Copilul Isus?

De ce n-a ales specialisti in filosofia greaca, pentru a-l forma pe omul care avea sa divida istoria?

Aleasa a fost o adolescenta.

Nu era bogata, nu apartinea unei descendenti de inalta clasa si, pe deasupra, locuia intr-o regiune dispretuita din punct de vedere social, Galileea.

Ce secrete detinea acea tanara, in tesatura  intrinseaca a inteligentei sale, care L-a cucerit pe Cel despre care se spune ca este Omniscent, ca stie tot?

Alegerea ei a fost intamplatoare, sau bazata pe anumite criterii?

Augusto Cury, „Maria cea mai stralucita educatoare din istorie”

Cititul e delicios! Citesti?

Laura – Brokerul de carte

 

Publicat în Augusto Cury - EUL | Lasă un comentariu

Inteligenta sociala – Economia emotionala

Inteligenta sociala
” Intr-o buna zi, plecat cu intarziere spre o sedinta, ma aflam in cautarea unei scurtaturi. Asa ca am intrat in curtea interioara de la parterul unui zgarie-nori, cu gand sa o apuc spre iesirea pe care o zarisem de cealalta parte si pe unde as fi putut sa traversez mai repede strada. Dar, de indata ce am ajuns in holul plin de ascensoare al cladirii, un paznic in uniforma s-a napustit spre mine, fluturandu-si mainile si tipand:
– “Nu puteti sa o luati pe aici!”
-“De ce?”, am intrebat eu nedumerit?
-„Proprietate privata!” E proprietate privata!”, mi-a strigat el, vizibil agitat.
Se pare ca nimerisem, fara sa vreau, intr-o zona de securitate nemarcata.
-„Era bine daca scriati pe usa „Intrarea Interzisa”, am sugerat eu, incercand timid sa strecor putina ratiune in dialogul nostru.
Remarca mea l-a infuriat si mai tare.
„Afara!””Afara!”, a urlat el.
Am batut grabit in retragere, tulburat si urmarit o vreme de furia paznicului care imi rasuna in urechi.”
Cand cineva isi descarca sentimentele negative asupra noastra – izbucnind in crize de furie sau amenintari, ori tratandu-ne cu dispret sau dezgust – activeaza in noi sistemele de circuite raspunzatoare de exact aceleasi emotii neplacute. Actul respectiv are consecinte neurologice extrem de puternice.: emotiile sunt contagioase.
„Luam” emotiile puternice aproape la fel cum ne molipsim de guturai – si ne putem alege astfel cu echivalentul emotional al unei raceli.
Fiecare interactiune are un substrat emotional.

In afara de lucrurile obisnuite pe care le facem zi de zi, putem sa ne determinam unii pe altii sa ne simtim mai putin bine sau chiar foarte bine, ori putin mai rau – sau chiar foarte rau, asa cum mi s-a intamplat mie.
Dincolo de ceea ce se petrece in momentul respectiv, putem capata o stare care sa nu ne paraseasca mult timp dupa ce intalnirea propriu-zisa a luat sfarsit – un fel de reminiscenta emotionala. (foarte sumbra in cazul meu).
Transferurile acestea tacite duc in cele din urma la o economie emotionala, adica la castigurile si pierderile interioare nete pe care le traim alaturi de o anumita persoana, intr-o anumita conversatie sau intr-o anumita zi.
Pana seara, balanta neta de sentimente pe care le-am schimbat cu ceilalti determina in mare masura ce fel de zi am avut – „buna” sau „rea”.
Luam parte la aceasta economie interpersonala ori de cate ori o interactiune sociala are ca urmare un transfer de sentimente – lucru care se intampla aproape intotdeauna.

Lupta aceasta interpersonala ia mii de forme, dar toate se reduc la capacitatea de a schimba starea de spirit a unei alte persoane, sau a ei pe a noastra.
Cand te fac sa te incrunti, stranesc in tine o unda de ingrijorare; cand ma faci sa zambesc, ma simt fericit.”

„Inteligenta sociala”, Daniel Goleman  (poti comanda cartea si aici)

Cititul e delicios! Citesti?

Laura – Brokerul de carte

 

 

 

 

 

 

 

Publicat în Inteligenta - Daniel Goleman | Lasă un comentariu

Parinti straluciti, profesori fascinanti – Sapte deprinderi ale profesorilor

Slide1

 

Gasim cartea lui Augusto Cury aici – https://goo.gl/nnbL6y

Publicat în Mentoring | Lasă un comentariu

Louis de pe Batranul Continent – Banii

Slide1

Imagine | Publicat pe de | Lasă un comentariu

Cele cinci limbaje ale iubirii -Darurile 2

Cele cinci limbaje ale iubirii

„Exista si un alt dar – care nu este palpabil, dar care uneori este mai relevant decat orice dar concret.

Este vorba de daruirea propriei persoane, de prezenta ta alaturi de celalalt. Partenerul care raspunde la limbajul darurilor apreciaza foarte mult sa te aiba alaturi la nevoie. Jan mi-a spus la un moment dat: „Don, sotul meu, iubeste mai mult sportul decat pe mine.In ziua in care am nascut, el era la fotbal. Eu zaceam in spital, iar el juca fotbal.”

„A fost de fata cand s-a nascut copilul?”

„A, da. Iar la zece minute dupa ce-am nascut a plecat la fotbal. Am fost distrusa!”

Daca Don i-ar fi trimis Janei buchete intregi de trandafiri, ea nici nu s-ar fi uitat la ele. Nu isi dorea decat sa-l stie in spital, alaturi de ea. Era limpede ca Jan ramasese cu traume dupa experienta respectiva. „Copilasul” facuse deja 15 ani si ea inca mai vorbea cu aceeasi emotie despre intamplarea aceea de demult, ca si cum s-ar fi petrecut ieri.

„Si asa v-ati dat seama ca Don iubeste mai mult sportul decat pe d-stra?”

„Vai, nu doar asa! mi-a spus ea. Pana si in ziua in care am ingropat-o pe mama s-a dus sa joace fotbal.”

„A mers la inmormantare?”

„Da. A mers la inmormantare, dar, de indata ce s-a terminat, s-a dus la fotbal.Nu-mi venea sa cred!”

Ulterior, l-am rugat pe Don sa-mi vorbeasca despre acele doua intamplari. Isi amintea perfect de ele.

„Stiam eu c-o sa aduca vorba despre asta, mi-a zis el. I-am fost alaturi din timpul travaliului si pana a nascut. Am facut poze; eram atat de fericit! De-abia asteptam sa le dau vestea baietilor din echipa…Si seara, cand m-am intors la spital, a sarit ca arsa…Era atat de furioasa. Mi-a vorbit atat de urat, iar eu, naivul, crezusem c-o sa fie mandra ca am dat ghes sa le spun si baietilor din echipa”.

In momentele grele, prezenta fizica este cel mai important dar pe care i-l poti face partenerului, daca limbajul lui primar de iubire consta in daruri.

„Iar cand a murit mama ei…probabil ca nu v-a spus ca mi-am luat liber o saptamana inainte sa moara, timp in care am facut nenumarate drumuri intre spital si casa soacra-mii, ocupat cu tot felul de reparatii si cu alte lucruri ce trebuiau facute pe acolo. Dupa terminarea inmormantarii, mi-am zis ca nu puteam face mai mult decat facusem deja. Simteam nevoia sa-mi trag sufletul.Imi place sa joc fotbal si stiam ca asta o sa ma ajute sa ma destind, sa nu mai fiu atat de tensionat. Am crezut ca n-o deranjeaza, daca iau si eu o pauza. Am facut ceea ce am crezut ca e important pentru ea, dar n-a fost de-ajuns. Are ea grija sa nu uite deloc de zilele astea doua! Spune ca iubesc fotbalul mai mult decat pe ea. Iar asta mi se pare de-a dreptul caraghios!”

Barbatul e sincer. Problema e ca nu reuseste sa inteleaga ca e foarte important sa fie alaturi de sotia lui. Ca ea pretuieste prezenta lui mai mult decat orice.

In momentele grele, prezenta fizica este cel mai important dar pe care i-l poti face partenerului, daca limbajul lui primar de iubire consta in daruri. Trupul tau devine simbolul iubirii tale. 

Aproape toate scrierile despre iubire atesta ca la baza acestui sentiment se afla generozitatea.”

„Cele cinci limbaje ale iubirii”, Gary Chapman (gasesti cartea aici)

Cititul e delicios! Citesti?

Laura – Brokerul de carte

 

Publicat în Limbajele iubirii -Gary Chapman | Lasă un comentariu

Cele cinci limbaje de iubire – Darurile

Cele cinci limbaje ale iubirii

„Un dar este un lucru pe care il primesti cu mainile deschise si-ti zici: „Uite, s-a gandit la mine.” sau „Nu m-a uitat!” Uneori, ne amintim de cineva si-i oferim un dar. Darul in sine este un simbol al gandului la acel om. Nu conteaza daca ai dat sau nu bani pe el. Ceea ce conteaza e ca te-ai gandit la persoana respectiva si ca ti-ai concretizat gandul oferindu-i un dar, in chip de exprimare a iubirii tale.

Darurile sunt simboluri concrete ale iubirii.

In timpul cununiei religioase mirii isi daruiesc si primesc verighete. Ele exprima un adevar semnificativ – simbolurile au incarcatura afectiva.

Lucrurile devin, poate, si mai clare in cazul casatoriilor aflate in pragul destramarii, atunci cand sotul sau sotia nu mai poarta verighetele. 

Un barbat casatorit mi-a spus: „Cand mi-a aruncat verigheta in fata si a iesit, suparata, afara din casa, trantind usa in urma ei, am stiut ca avem probleme grave.Vreo doua zile am lasat verigheta sa zaca pe jos. Cand mi-am facut, in sfarsit, curaj s-o ridic, am izbucnit in plans.” (gasesti cartea aici)

Verigheta respectiva era un simbol a ceea ce ar fi trebuit sa fie, dar, aflata in palma lui, si nu pe degetul ei, aceasta a devenit un simbol al casatoriei care statea sa se destrame. Verigheta aruncata pe jos i-a trezit barbatului emotii puternice.

Simbolurile concrete ale iubirii sunt, pentru unii, mai importante, iar pentru altii, mai putin importante. De aceea, fiecare om are diferite reactii fata de verighete. Odata casatoriti, unii nu scot niciodata verigheta dupa nunta, in timp ce altii nici macar n-o poarta.

Acesta este un alt semn ca oamenii au diverse limbaje primare ale iubirii.

Daca limbajul meu primar este reprezentat de cadouri inseamna ca acord multa importanta verighetei pe care mi-a daruit-o partenerul si c-o voi purta cu mare mandrie. Voi fi, de asemenea, foarte impresionat si de alte daruri pe care mi le va face de-a lungul anilor. Daca nu-mi ofera daruri, simboluri concrete, e posibil sa ma indoiesc de dragostea sa.

Daca sotiei sau sotului tau ii place sa primeasca lucruri, trebuie sa inveti sa-i faci cadouri. De fapt, acesta este limbajul cel mai usor de invatat.

Dar ce se intampla cu o persoana care zice: „Mie nu-mi place sa fac daruri. Nici n-am primit prea multe in copilarie si nu stiu nici ce sa aleg.Mi-e peste mana..”

De unde sa incepi?”

„Cele cinci limbaje ale iubirii”, Gary Chapman (gasesti cartea aici)

Cititul e delicios! Citesti?

Laura – Brokerul de carte

 

 

 

 

Publicat în Limbajele iubirii -Gary Chapman | Lasă un comentariu

Stephen Covey – 7 deprinderi si hartile mentale

cele-7-deprinderi-ale-persoanelor-eficace

„Cele 7 deprinderi cuprind multe dintre principiile fundamentale ale eficientei umane. Aceste deprinderi sunt de baza: sunt primare. Reprezinta introiectarea unor principii corecte pe care se intemeiaza satisfactiile de durata si succesul.

Dar inainte de a intelege pe deplin acest 7 DEPRINDERI, trebuie sa intelegem propriile noastre „paradigme”, si cum sa operam o „transmutare de paradigma”.

Atat Etica Caracterului cat si Etica Personalitatii sunt exemple de paradigme sociale.

Termenul paradigma provine din limba greaca.

La origine era un termen stiintific, iar azi denota un model, o teorie, o modalitate de percepere, o supozitie sau un cadru de referinta. in sensul cel mai general, este felul in care „vedem lumea”, nu in sensul vizual, ci in termeni de percepere, intelegere, interpretare.

In scopul ce ni l-am propus, modul cel mai simplu de a intelege ce sunt paradigmele este de a le privi ca pe niste harti. Stim cu totii ca „harta nu este teritoriul”. Harta este doar explicatia anumitor aspecte ale teritoriului. (cartea aici)

Sa presupunem ca vreti sa ajungeti intr-un anumit loc din centrul orasului Chicago. O harta urbana a strazilor v-ar fi d emare folos pentru aceasta. Sa zicem insa ca vi s-a dat o harta gresita. Dintr-o eroare tipografica, harta intitulata „Chicago” era de fapt o harta a orasului Detroit. Va puteti imagina frustrarea si incercarile zadarnice de a gasi adresa cautata?

Ati putea, de pilda, sa va modificati comportamentul: un surplus de tensiune, de dublare a vitezei. Dar eforturile n-ar avea alt efect decat de a va aduce mai rapid intr-un loc gresit.

Ati putea sa va modificati atitudinea mentala – sa ganditi mai pozitiv, de exemplu. Dar tot n-ati ajunge la destinatie, cu singura deosebire ca s-ar putea sa nu va enervati. Atitudinea ar fi atat de pozitiva, incat v-ati simti bine oriunde v-ati afla.

Cert este ca v-ati ratacit. Problema de baza nu are nimic de-a face cu comportamentul sau atitudinea adoptate. E strict legata de harta pe care o aveti si care este gresita.

Daca aveti harta cea buna a orasului Chicago,, abia atunci atentia si incordarea capata un sens; iar cand veti intalni un drum cu obstacole frustrante, abia atunci atitudinea adoptata va avea un rol de jucat. Insa prima si cea mai importanta conditie este harta corecta.

Fiecare dintre noi are nespus de multe harti in minte. Ele pot fi clasificate in doua categorii principale: harti reprezentand lucrurile asa cum sunt adica realitati si harti ale lucrurilor asa cum ar trebui sa fie, adica valori. Toate trairile noastre sunt interpretate cu ajutorul acestor harti mentale.Credem pur si simplu ca felul in care privim lucrurile este chiar modul lor de a fi sau in care ar trebui sa fie.

Iar atitudinile si comportamentele noastre decurg din aceste supozitii.

Felul in care vedem lucrurile, optica noastra, determina modul nostru de a gandi si modul nostru de a actiona.”

Stephen Covey, „Eficienta in 7 trepte” (gasesti carte aici)

O carte extraordinara. Dupa parcurgerea acestui pasaj am ramas cu o intrebare: cum identificam propriile harti mentale?

 

Cititul e delicios! Citesti?

Laura – Brokerul de carte

 

Publicat în Leadership -Stephen Covey | Lasă un comentariu

Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul –Ritualul Muzicii

robin-sharma-si-calugarul-cu-ferrari-ul

Gasesti cartea aici

„-Inteleptii iubeau muzica. Le dadea acelasi impuls spiritual ca si soarele. Muzica ii facea sa rada, sa danseze si sa cante. Va face aceleasi lucruri si in cazul tau. Nu uita niciodata de puterea muzicii. Petrece putin timp ascultand muzica in fiecare zi. Cand te simti obosit sau ciudat asculta putina muzica. 

Robin Sharma, Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul” – (gasesti cartea aici)

 

Ritualul Muzicii este unul din cele 10 ritualuri prezente in lucrarea lui Robin Sharma. Detaliile specifice sunt pe larg prezentate la pagina 150.

Cititul e delicios! Citesti?

Laura – Brokerul de carte

 

Publicat în Robin Sharma - Calugarul si Ferrari-ul" | Lasă un comentariu