CUȘTILE SUFLETULUI -DRAGOSTE ȘI TREZIRE

”Expansivitatea iubirii ne aduce, în mod inevitabil, în fața zidurilor structurii personalităților noastre, închisoare a identității noastre vechi.

În conformitate cu anumite școli de psihologie modernă, identitățile ego-ului nostru – modurile în care ne vedem – dezvoltă relațiile noastre cu ceilalți.

Când suntem tineri, părinții noștri ne oferă imagini a ceea ce suntem noi în ochii lor. Lipsiți de propria noastră conștiință autoreflexivă, în mod inevitabil, începem să internalizăm aceste reflecții, ajungând să vedem din perspectiva felului în care ne văd alții.

Acest lucru este asemănător cu a ne uita la noi înșine într-o oglindă și a lua apoi de bună imaginea pe care o vedem mai degrabă, decât experiența noastră imediată.

Atunci când ne vedem ca pe o imagine, ne tratăm ca pe un obiect. Devenim un obiect al gândirii noastre mai degrabă, decât un subiect al experienței noastre. Acest lucru ne împiedică să ne cunoaștem într-un mod mai direct.

A ne forma o identitate înseamnă a ne lua noi înșine drept ceva pornind de la ideea că modul în care ceilalți ne tratează înseamnă ceva în legătură cu ce suntem noi cu adevărat.

De exemplu, un băiețel al cărui tată este întotdeauna critic s-ar putea să se considere un neadaptat. E doar un mic pas de la ”Nu pot să-l fac fericit pe tatăl meu” până la ”Cred că nu sunt bun” sau de la ”Părinții mei nu mă plac și eu mă simt prost” pînă la ”Cred că nu sunt bun” sau la ”Nu-mi pasă ce cred alții – oricum sunt mai bun decât ei!”

Problema aici este să luăm reflecțiile noastre în ochii altora pentru a ne reprezenta cine suntem noi, indiferent dacă ne plac sau nu.

Dacă ne plac, ele țes o identitate conștientă pe care o promovăm și o apărăm.

Dacă nu ne plac, ele țes o identitate inconștientă pe care o dăm la o parte.

În orice caz, ne fixăm pe aceste imagini, oferindu-le mai multă greutate și credibilitate decât propriei noastre experiențe directe despre noi înșine.

Asta face, din imaginile amintite, cușca sufletului.”

John Welwood, ”Dragoste și trezire”

Cititul e delicios!

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în John Welwood -Dragoste și trezire

IDENTITĂȚI INCONȘTIENTE – DRAGOSTE ȘI TREZIRE

Știți povestea lui Douglas, un om inteligent și creativ, care a avut constant probleme în a face față furiei femeilor?

”Ori de câte ori partenera sa exprima orice fel de mânie, el reacționa cu indigare, spunându-și: ”Nu am nevoie de așa ceva în viața mea!”

Ego-ul nostru sau personalitatea condiționată este compusă din diverse identificări, sau imagini ale sinelui, și se dezvoltă în copilărie ca o formă de autoprotecție. Ea începe ca o încercare de a acoperi și a compensa pierderea noastră prin fabricarea de calități de care avem nevoie, dar care par a nu exista.

De exemplu, dacă nu am primit suportul necesar pentru a ne alimenta forța interioară, am putea încerca să fim puternici prin puterea voinței: ”Voi fi puternic. Nu voi permite ca acest lucru să mă deranjeze, voi depăși acest lucru.” 

Această încercare de a ne face pe noi înșine puternici formează o identitate conștientă – o imagine a noastră pe care o promovăm și o apărăm, în scopul de a acoperi un sentiment interior de lipsă. Sub identitatea noastră conștientă este o identitate inconștientă, identificarea noastră cu lipsa, în acest caz, convingerea noastră secretă că nu suntem cu adevărat puternici, chiar slabi.

Vom construi o identitate conștientă – o fațadă sau un ”cover story” – pentru a îndepărta și a ne apăra de această identitate inconștientă, mai dureroasă și mai amenințătoare.

Astfel, structura ego-ului nostru are o funcție utilă în copilărie.

În încercarea de a ne furniza ce ne lipsește, ea ne protejează de riscul de a simți durerea pierderilor noastre.

De exemplu, forța noastră fabricată, pe care o activăm încordându-ne mușchii sau scrâșnind din dinți, ne poate ajuta să îndurăm și să supraviețuim unor circumstanțe dificile, iar acest lucru ne împiedică să simțim lipsa noastră de forță interioară. Dar, mai târziu în viață, mai ales în relațiile intime, această fațadă devine un obstacol în calea noastră, pentru că este un sine fals, care ne împiedică să fim complet deschiși față de partener.

De asemenea, ne împiedică să descoperim adevărata noastră putere, care nu poate fi fabricată, ci doar descoperită ca o calitate intrinsecă a ființei noastre.

Dorința ego-ului într-o relație este ca alte persoane să confirme identitatea noastră conștientă.

În cazul în care partenerul nostru ne vede la fel de puternic, de exemplu, asta va valida imaginea noastră de persoană puternică și ne va ajuta să scăpăm de convingerea înspăimântătoare că suntem, de fapt, slabi.

Deci, speranța este ca identitatea noastră conștientă să fie confirmată, iar frica este ca identitatea noastră inconștientă să fie dezvăluită și expusă în văzul tuturor.”

”Dragoste și trezire”, John Welwood

 

Cititul e delicios!

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în John Welwood -Dragoste și trezire

101 povești vindecătoare pentru adulți și copii, George W. Burns

Publicat în (Audio) Povesti vindecatoare

FORȚA POVEȘTILOR DE A CREA ABILITĂȚI MINTE-TRUP

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de carte

Publicat în (Audio) Povesti vindecatoare

CÂND TE AMBALEZI PREA TARE

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în (Audio) Povesti vindecatoare

O NOUĂ DIRECȚIE – TALENTUL NU ESTE SUFICIENT (1)

talentul-nu-este-suficient_1_fullsize

”Când a împlinit șaptesprezece ani, Rueben s-a mutat la Los Angeles pentru a căuta alte oportunități. Din momentul în care a zărit Oceanul Pacific a știut că nu va mai dori să locuiescă în Arizona niciodată. Lucra pe unde putea. A muncit ca vânzător la aprozar, operator la macara sau muncitor la fabrică. 

Într-o zi a văzut un anunț în ziar pentru o școală de frizeri și ideea i s-a părut interesantă. ”Când am văzut ce halate curate și albe purtau” își amintește el, ”era exact opusul  orășelului de minerit de unde veneam. Voiam ceva curat.

În anii `70, Rueben Martinez și-a deschis propria frizerie și a devenit propriul lui stăpân.

Își îmbunătățea viața, dar nu a pierdut niciodată pasiunea sa pentru lectură, pasiune pe care voia să o transmită mai departe, mai ales copiilor din comunitățile hispanice. Conform unui studiu realizat de Fundația pentru Promovarea Artelor, nivelul de alfabetizare al hispanicilor este jumătate din cel al albilor non-hispanici. Martinez a vrut să schimbe acest procent.

A început prin a împrumuta celor care așteptau la tuns cărți din colecția sa de două sute de volume. Ele variau de la capodopere spaniole cum ar fi  ”Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Marquez și ”Don Quihote” de Cervantes, până la romane americane de Hemingway sau Silverstein traduse în spaniolă și chiar o autobiografie a actorului Anthony Quinn.

Însă clienții săi uitau adesea să-i returneze volumele, lucru care îl frustra pe Martinez, dar îi și micșora colecția.

Soluția găsită de el?

A început să vândă cărți.

În 1993, Martinez a scos cărți la vânzare pentru prima dată. A început cu două titluri, însă nu a durat mult până a trebuit să-și mărească oferta.

A devenit un susținător al alfabetizării.

Vorbea cu părinții să le citească copiilor. Le vorbea tinerilor despre explorarea cărților. Apoi a contactat autori cunoscuți, ca Isabel Allende, și i-a invitat în magazinul său. Martinez își aduce aminte de reacția lui Allende atunci când s-a prezentat la magazinul acestuia.

Când a intrat în magazin m-a întrebat: ”Asta e tot?”

Și i-am spus că era tot. Pentru că aveam doar două rafturi de cărți, ceva artă și un scaun de frizerie…Și atunci ea mi-a spus că îi place. Și ne-am simțit foarte bine. Dar am avut și cel mai numeros public  care s-a dus să vadă un scriitor în Santa Ana. Au venit ceva oameni, cam 3000.

Câțiva ani mai târziu, frizeria cu cărți a devenit o librărie în care se afla un scaun de frizerie simbolic. Martinez și-a numit magazinul Librăria și Galeria de Artă Martinez.

Am început cu 2 cărți, apoi cu 10, apoi cu 25. Puțin câte puțin am ajuns să vindem peste 2 milioane de volume. Cam asta se întâmplă dacă îndrăznești să visezi.”

talentul-nu-este-suficient_1_fullsize

Librăria are acum peste 17.000 de titluri și a devenit una dintre cele mai mari colecții de cărți în limba spaniolă. Martinez a deschis un al doilea magazin în 2001 și un al treilea pentru copii.

El le spune părinților: 

Vreți să aveți copii în frunte sau la coadă? Trebuie să vă ajutați, să vă încurajați și să-i citiți copilului vostru… Dacă faceți acest lucru, copilul dumneavoastră va fi printre  cei mai buni elevi și va deveni un om deosebit. Lectura te face deosebit.

Am făcut mai mulți bani ca frizer”, spune Martinez, în vârstă de 64 de ani, ”dar bucuria vieții mele constă în ceea ce fac acum.” Martinez dorește să creeze un lanț de librării bilingve, în stilul celor de la Borders, de-a lungul țării, așteptându-se să aibă 25 de magazine până în 2012.

Dacă aș fi rămas să lucrez prin fabrici”, susține Martinez, m-aș fi pensionat liniștit și aș fi trăit confortabil acum. Dar am ales să îmi construiesc propriul drum ca frizer. Acum că am librăriile astea, voi lucra până la sfârșitul vieții. Copiii mei cred că am înnebunit.

Nu, nu este nebun, este doar plin de pasiune pentru ceea ce face! Pasiunea poate insufla energie în fiecare zonă din viața ta – inclusiv talentului tău. 

Ai cunoscut vreodată o persoană plină de pasiune, care nu avea destulă energie să acționeze pentru a-și duce la capăt dorințele?

Mă îndoiesc. 

O persoană pasionată de ceva, însă lipsită de talent, se va descurca mereu mai bine decât o persoană talentată, dar care este pasivă.

De ce?

Pentru că oamenii plini de pasiune au un entuziasm nemărginit și nu renunță deloc! Pasiunea te face să fii mai energic.”

John Maxwell, ”Talentul nu este suficient”

Cititul e delicios!

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în John Maxwell

LEGĂTURILE (10) – ”DACĂ M-AȘ ASCULTA, M-AȘ ÎNȚELEGE”

”A refuza
Cu cât îmi este mai greu să accept eu însumi un refuz, cu atât mai greu îmi va fi să refuz categoric o cerere sau o propunere.

În jurul actului de a refuza gravitează numeroase convingeri iraţionale.

Acestea îl vor distruge pe celălalt, vor deteriora relaţia, vor declanşa o agresiune sau o respingere totală…

Şi totuşi, în orice relaţie, refuzurile categorice ar putea servi drept borne necesare stabilirii limitelor. Pentru că fără aceste zone de graniţă, riscăm să ridicăm adevărate bariere sau ziduri din refuzuri tăcute sau din temeri ascunse.

Voi ajunge să evit anumite persoane de teamă să nu-mi ceară ceva, de teamă să nu mă simt obligat să fac ceea ce nu am chef să fac. Un refuz general, dar indirect şi voalat va înlocui un mic refuz la obiect pe care nu am ştiut să-l impun la timp.

Există trei tipuri de refuz:
Al gesturilor pe care mi se cere să le fac.
Al sentimentelor pe care mesajele şi comportamentele celorlalţi încearcă să le provoace în mine.
Cel pe care mi-l impun prin anticiparea consecinţelor. 

Daca m-as asculta, m-as întelege Paint

„— Te-ar deranja să mă conduci la gară? — ”Nu…” şi las cartea deoparte cu un suspin.
M-aş fi simţit mai bine dacă aş fi spus: „Da, mă deranjează, pentru că tocmai începusem să citesc, dar te voi conduce ca să-ţi fac pe plac.”

Este cu atât mai greu să refuzi când celălalt aruncă asupra ta propriile-i sentimente de mânie, de disperare sau de neputinţă, încercând să te facă responsabil de ele.
„Nu ai făcut nimic ca să mă ajuţi.” sau„Nu ai înţeles…” sau„Nu ai fost alături de mine când…” sau „Sora ta a venit să mă vadă duminica trecută, tu nu ai mai venit de trei săptămâni.”

Şi atunci risc să mă las cuprins de un sentiment de vinovăţie sau de neputinţă, în loc să las în seama celuilalt sentimentele care de fapt îi aparţin: mânia, nereuşita, indolenţa.

De multe ori ar fi nevoie de mult timp, de explicaţii şi de curaj pentru a obţine răspunsuri clare, uneori dureroase, dar cu siguranţă edificatoare.
„Văd bine că eşti furios, dar nu mă simt deloc vinovat pentru că nu simt pentru tine ceea ce sperai tu.” sau „Înţeleg că ai sentimentul că ţi-am înşelat aşteptările, dar nu pot face nimic, acestea sunt limitele mele.”

Jacques Salome, ”Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege” (găsești cartea aici)

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Igiena relationala - J.Salome

LEGĂTURILE (9) – ”DACĂ M-AȘ ASCULTA, M-AȘ ÎNȚELEGE”

A cere
Fiecare dintre noi dă naştere unui număr impresionant de cereri.

Cereri pentru sine, pentru celălalt, în lanţ sau simultane. Cereri exprimate sau nu, clare sau confuze, cereri multiple care necesită ascultare, atenţie şi uneori un răspuns favorabil.

A cere presupune asumarea unui dublu risc:  cel de a fi refuzat;  cel de a fi satisfăcut.

Adesea, într-o relaţie nu ştim ce urmează să facem: să dăruim, să cerem, să răspundem unei cereri sau să primim. Acest joc al interferenţelor ne scapă. Nu ştim nici cum va percepe celălalt acest schimb. încurcăturile pândesc la tot pasul, toate variantele sunt posibile.

Îi vorbesc despre trăirile mele. îi împărtăşesc, mă dezvălui, am impresia că dăruiesc. Cel care mă ascultă este puţin nemulţumit şi crede că el este cel care dăruieşte, pentru că îmi acordă atenţie”, 

Daca m-as asculta, m-as întelege Paint

„Această mângâiere este un dar pe care-l pot primi fericită şi relaxată sau ar trebui să văd în ea o cerere?”

Cererile cele mai de temut pentru cel care le primeşte sunt cele care aduc cu sine şi o acuzaţie directă sau indirectă. Acestea sunt frecvente mai ales în anumite relaţii dintre copii şi părinţi.

„Fratele tău mi-a promis că mă va lua cu el în vacanţa de Crăciun, dar nu ştiu ce să fac în această vară… e greu să rămâi singur când toată lumea pleacă.”

Nici un cuvânt sau act nu pot fi considerate un dar sau o cerere în sine. Depinde de context, de relaţia în care se înscriu, de conjunctura de moment şi mai ales depind de senzaţia de lipsă, de dorinţele sau de lipsa de dorinţă a fiecăruia.”

Jacques Salome, ”Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege” (găsești cartea aici)

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Igiena relationala - J.Salome

LEGĂTURILE (8) – ”DACĂ M-AȘ ASCULTA, M-AȘ ÎNȚELEGE”

A primi
Într-o relaţie mai lungă sau mai scurtă, deseori avem dificultăţi pe mai multe planuri în a primi ce ni se oferă.

E ca şi cum în faţa anumitor propuneri, a anumitor deschideri răspundem printr-un refuz, printr-o retragere, o reticenţă sau o deturnare a intenţiei iniţiale. Reacţionăm ca nişte infirmi în a primi.

A primi înseamnă a fi deschis, a te abandona, a accepta din toată inima, a păstra.

Mai înseamnă a te elibera de acea crispare de nelinişte care încearcă să preia controlul, să îţi protejeze integritatea sub diverse pretexte.
„Nu merit…”, „Vreau să fac eu acest lucru.” , „Nu vreau să datorez nimic nimănui.”

A primi presupune să găseşti acel echilibru fragil între a te lăsa invadat de celălalt şi a te închide, între ce laşi să treacă spre tine şi ce nu.

Cu cât personalitatea este mai distinctă şi mai clar conturată, cu atât va fi mai aptă să primească fără a se pierde.

Daca m-as asculta, m-as întelege Paint

A primi fără reţineri
Resentimentul este inamicul numărul unu al capacităţii de a primi.
„Am acumulat prea multe dezamăgiri pentru a putea primi ceea ce-mi oferă el acum.”

Şi câte mângâieri, atenţii, iubire nu se pierd astfel, pentru că nu mai pot fi primite.
Doar o armonizare a dorinţelor ne poate face să primim cu adevărat ceea ce ni se oferă.

„Tu mă inviţi să mergem la cinema şi este tocmai filmul pe care îmi doream să-l văd în această seară cu tine. Şi chiar dacă dorinţa mea nu exista înainte ca tu să-mi propui, invitaţia ta mi-a trezit această dorinţă, i-a dat glas sau a creat-o.”

Putem primi două feluri de daruri:
Cele care răspund unei dorinţe deja existente şi o împlinesc: un băieţel îşi dorea o maşină teleghidată şi a primit-o.
Cele care trezesc ele însele o dorinţă, o posibilitate sau un interes nebănuit: „Nu mi-a trecut niciodată prin minte că aş putea fi pasionată de credinţele amerindienilor, înainte ca tu să mă fi luat la această conferinţă.”

Aşadar, nu putem primi decât ceea ce corespunde dorinţelor noastre, conştiente sau inconștiente, unei nevoi mai mult sau puţin ascunse. Dacă există acest acord, atunci a da şi a primi se confundă.”

Jacques Salome, ”Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege” (găsești cartea aici)

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Igiena relationala - J.Salome

LEGĂTURILE (7) – ”DACĂ M-AȘ ASCULTA, M-AȘ ÎNȚELEGE”

Daca m-as asculta, m-as întelege Paint

Darurile-ofrandă

„I-am făcut cadou un disc cu Mozart şi după două săptămâni am întrebat-o dacă a ascultat discul meu… Discul meu!”

Când dau ceva cu tot sufletul, uit cu desăvârșire de darul făcut.

Nu îl contabilizez în nici un fel de registru secret.

Un dar există doar în clipa în care este oferit, nu aştept nimic, nu fac calcule, este spontan, ceea ce înseamnă că vine dinăuntrul meu, fie că este primit, fie că nu.

Un dar adevărat este o ofrandă în spatele căreia nu se ascunde nici o cerere. Aşa cum floarea emană parfum, iar soarele căldură, într-o ofrandă totală, care nu le răpeşte nimic.

Un dar condiţionat este o afacere, un troc relaţional.

Fiecare dintre noi aspiră la darurile neprevăzutului şi ceea ce ne emoţionează cel mai tare atunci când primim este surâsul de plăcere al celui care oferă şi care se oferă prin ofranda sa.”

Jacques Salome, ”Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege” (găsești cartea aici)

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Igiena relationala - J.Salome