101 povești vindecătoare pentru adulți – Povestea 70

 

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Anunțuri
Publicat în (Audio) Povesti vindecatoare | Lasă un comentariu

Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor – Serviciile

Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”Leigh Ann are nouă ani. După ce mama ei a aflat care sunt cele cinci limbaje ale iubirii, a făcut nişte modificări în rutina zilnică.

„Nici nu-mi vine să cred cât de mult contează toate acestea în viaţa lui Leigh Ann”, ne-a spus ea ulterior.

„Chiar după ce am auzit despre ideea de limbaj al iubirii şi am descoperit că limbajul lui Leigh Ann sunt serviciile, n-am crezut niciodată că aplicând acest concept o să fie de atât de mare folos la şcoală. Apoi, o prietenă ne-a povestit că şi ea se adresează fetiţei ei în limbajul propriu acesteia, înainte ca fetiţa să plece la şcoală şi când se întoarce după-amiaza acasă.
Am hotărât să încerc acest sistem şi rezultatele au fost aproape imediate. Dimineţile în casa noastră au fost dintotdeauna cam haotice; soţul meu pleacă la ora 7:00. Autobuzul lui Leigh Ann vine la 7:30, iar eu plec la 7:50 la slujba mea cu jumătate de normă. Fiecare ne vedem de treaba noastră şi singura legătură concretă dintre noi se stabilea în  momentul în care ne spuneam la revedere când ieşeam din casă.”

Ştiind că Leigh Ann preţuieşte serviciile, această mamă a întrebat-o: „Spune ce anume ai vrea să fac pentru tine dimineaţa pentru ca viaţa să-ţi pară mai simplă şi mai plăcută ?”

„Mamă, cel mai grozav lucru pe care l-ai putea face pentru mine ar fi să-mi pregăteşti micul dejun. E atât de complicat să îţi iei castronaşul, lingura, cerealele, laptele şi banana! Dacă le-ai pune pe toate pe masă şi eu doar m-aş aşeza să mănânc, ar fi minunat.” 

Mama lui Leigh Ann a fost surprinsă de această rugăminte, dar a încuviinţat-o şi a doua zi dimineaţă micul dejun o aştepta. „Imediat mi-am dat seama ce mult contează pentru că am perceput o schimbare în atitudinea sa dis-de-dimineaţă. Aproape că începuse să spună zilnic mulţumesc. Iar când pleca la şcoală părea mai bine dispusă. Trei zile mai târziu am găsit un serviciu pe care  i-l puteam face şi după-amiaza, când se întorcea acasă. În prima zi, i-am făcut prăjituri. Când a venit şi şi-a lăsat cărţile şi caietele, i-am spus:

« Leigh Ann, ţi-am făcut nişte prăjituri. Nu vrei să te odihneşti puţin şi să mănânci câteva ? »

I-am turnat un pahar cu lapte şi ne-am aşezat să stăm de vorbă despre ce a făcut la
şcoală. A doua zi după-amiază, i-am tivit o fustă pe care mă rugase mai demult să i-o aranjez. Când a venit, i-am spus:

« Ţi-am tivit fusta azi, iubito. Probeaz-o să vedem dacă îţi convine lungimea. » Ea mi-a răspuns: « Mulţumesc, mamă.. Şi îţi mulţumesc şi că mi-ai tivit fusta. »

Am ascultat cu mai mare atenţie rugăminţile făcute de Leigh Ann şi le-am notat pe toate într-un carneţel, ştiind că vor constitui nişte indicii asupra felului în care îmi puteam
exprima iubirea faţă de ea. Gustarea a devenit serviciul ei preferat, pentru că stăteam împreună mai multe după-amiezi pe săptămînă.

Toate acestea au început acum patru luni. Cea mai mare diferenţă am constatat-o atunci când am discutat despre şcoală, comentariile ei în această direcţie fiind mai pozitive ca mai înainte. Cred că îi place mai mult şi este mai motivată. De asemenea, simt că relaţia noastră e mai apropiată.”

Dacă principalul limbaj de iubire al lui Leigh Ann ar fi fost mângâierile fizice, atunci o îmbrăţişare şi un sărut sincere la plecarea cu autobuzul spre şcoală în fiecare dimineaţă şi nişte braţe larg deschise la întoarcerea acasă după-amiaza ar fi fost ideale pentru a satisface acest scop emoţional. Sigur că s-ar fi bucurat şi de prăjiturele şi de lapte.
Chiar dacă nu puteţi fi acasă când copiii se întorc de la şcoală, măcar exprimaţi-vă sincer iubirea când intraţi pe uşă.

Dacă la plecarea de dimineaţă şi la revenirea de seară veţi folosi principalul limbaj de iubire al copiilor dvs., înseamnă că veţi face o faptă importantă în ziua respectivă. Acest lucru poate avea un impact pozitiv asupra motivării lor de a învăţa.”

”Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”, Gary Chapman & Ross Campbell

Pentru părinții din Călărași cartea este disponibilă în această perioadă în Cofetăriile ALINT 🙂

Publicat în Parintii citesc | Lasă un comentariu

CADRANUL BANILOR – ”EŞTI – ACŢIONEZI – AI” (2)

cadranul-banilor-ghidul-tatalui-bogat-pentru-libertate-financiara_1_fullsize

” Valorile emoţionale esenţiale produc puncte de vedere diferite. Dificultăţile de comunicare dintre proprietarii unei afaceri şi angajaţii lor sunt cauze, de multe ori, de diferenţele dintre valorile emoţionale.

Dintotdeauna a existat o luptă între „A” şi „P” pentru că unii vor să fie plătiţi mai bine, iar ceilalţi cer mai multă muncă. De aceea auzim deseori: „Muncesc peste normal şi sunt plătit sub normal”. Iar din partea cealaltă auzim: „Ce-am putea face să-i motivăm să muncească mai mult şi să fie mai loiali fără să-i mai plătim?”

Am auzit adeseori bancheri, avocaţi, contabili şi alţii ca ei mormăind supăraţi că ei sunt cei învăţaţi, dar că adeseori „marile averi” le fac cei mai puţin şcoliţi. Asta denumesc eu bătălia dintre cei învăţaţi şi cei bogaţi, care este, de fapt, diferenţa dintre cei de pe partea stângă a Cadranului şi cei de pe partea dreaptă … sau „A şi L” împotriva lui „P şi I”.

E nevoie, de multe ori, de o schimbare esenţială în gândirea emoţională, sentimente, convingeri şi atitudine. Amintiţi-vă de: EŞTI – ACŢIONEZI – AI.

Lucrurile pe care le fac cei bogaţi sunt, relativ, simple. Diferă doar „EŞTI”. Diferenţa se află în gândurile lor şi în special în dialogul pe care îl poartă cu ei înşişi.

Nu spune vreodată:
– Nu-mi pot permite asta.
– Nu pot să fac asta.
– Mergi la sigur.
– Nu pierde banii.
– Ce faci dacă pierzi şi nu te mai refaci niciodată?

Mi-a interzis să pronunţ aceste fraze pentru că avea convingerea că limbajul este cel mai puternic instrument al omului. Tot ce rosteşte şi gândeşte o persoană se transformă în realitate.

Dacă sunt gânduri date pe emoţii, sunt extrem de puternice. Vestea bună e că se pot schimba, cu ajutorul unor prieteni noi, idei noi şi cu puţin timp. 

Ca o menţiune interesantă, am cunoscut mulţi profesionişti care nu se tem să investească banii altor oameni şi sunt capabili să facă o groază de bani. Dar când vine vorba să investească sau să-şi rişte banii proprii, teama de a nu pierde devine prea puternică şi pierd. Gândirea lor e condusă de sentimente mai mult decât de logică.

Am cunoscut şi oameni care îşi investesc banii şi câştigă constant, dar care îşi pierd stăpânirea de sine când sunt rugaţi să investească pentru altcineva.
„Pentru a avea succes ca investitor sau proprietar al unei afaceri, trebuie să-ţi păstrezi neutralitatea emoţională faţă de câştig sau pierdere. Câştigul şi pierderea nu sunt decât o parte a jocului”. 

În capul meu teama şi îndoiala urlau cât puteau. Eram aproape paralizat de frică când am semnat demisia, mi-am luat salariul şi am ieşit pe uşă. 
Ştiam că trebuie să risc. Ştiam că riscul înseamnă să faci greşeli, şi că greşelile te duc spre înţelepciune şi cunoaştere, de care eu nu aveam deloc.

„Nereuşita este o parte a reuşitei”.

Robert Kiyosaki – ”Cadranul banilor”

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Kiyosaki - Educație financiară | Lasă un comentariu

CADRANUL BANILOR – ”Inteligenţa Emoţională de Daniel Goleman”

cadranul-banilor-ghidul-tatalui-bogat-pentru-libertate-financiara_1_fullsize

În cartea sa, Goleman explică ghicitoarea veche de secole: de ce oamenii care au rezultate excelente în şcoală nu au aceleaşi rezultate financiare şi în lumea reală.

Răspunsul lui este că IQ-ul emoţional este mai puternic decât cel şcolar.

Tocmai de aceea persoanele care îşi asumă riscuri, fac greşeli şi îşi revin, se descurcă, de obicei, mai bine decât cei care au învăţat să nu facă greşeli pentru că se tem de riscuri.
Prea mulţi oameni termină şcoala cu note mari, şi totuşi, nu sunt pregătiţi emoţional să îşi asume riscuri … mai ales riscuri financiare.

Cauza pentru care atât de mulţi profesori nu sunt bogaţi este că ei acţionează într-un „mediu care pedepseşte oamenii care fac greşeli”; în plus, ei înşişi se tem, emoţional, să nu facă greşeli. Pe de altă parte, pentru a fi liberi din punct de vederea financiar, trebuie să învăţăm cum să facem greşeli şi să manevrăm riscurile.

Dacă oamenii îşi petrec întreaga viaţă îngroziţi că şi-ar putea pierde banii temându-se să facă lucrurile altfel decât toată lumea, atunci le va fi imposibil să se îmbogăţească, chiar dacă acest lucru e la fel de simplu precum cumpărarea a patru case verzi şi vânzarea lor contra unui mare hotel roşu.

De exemplu, multe persoane se lasă conduse de emoţii au de sentimente spun lucruri de genul acesta: „N-am chef azi de exerciţii”. Raţiunea le spune că ar trebui să exerseze.

Mulţi oameni care au probleme cu banii nu sunt în stare să-şi controleze emoţiile, sau permit emoţiilor să le dicteze gândurile. Îi auzi spunând: „Urăsc sentimentul de a fi respins”.

A fi adult înseamnă să ştii ce ai de făcut şi să faci, chiar dacă n-ai chef de nimic.
O parte semnificativă a acestui proces este să fii tot timpul atent la gândurile tale „tăcute”, la dialogul tău interior.

Nu uita nici faptul că, ceea ce pare a fi logic într-un cadran, nu are sens în altul. Procesul trecerii de la siguranţa financiară sau a serviciului la libertatea financiară este, în primul rând, un proces de schimbare a modului de a gândi. Este procesul în care te străduieşti să afli care gânduri se bazează pe emoţii şi care pe logică. Dacă eşti în stare să-ţi ţii în frâu sentimentele şi să iei în considerare ce ştii că e logic, atunci, ai o şansă să întreprinzi călătoria. Indiferent de ce-ţi spune o persoană din exterior, cea mai importantă conversaţie e cea pe care o ai cu tine însuţi în forul tău interior.

Vestea bună a fost că o dată ce ne-am hotărât, vechile gânduri au încetat să se mai facă auzite, iar noile gânduri, pe care le doream, au devenit noua noastră realitate … gândurile celor din cadranele „P” şi „I”.

Scoate-ţi din cap fraze ca E nevoie de bani ca să faci bani. Din cauza asta nu pot investi” sau „o s-o fac în felul meu”.

Pot spune cu toată sinceritate că obţinerea libertăţii financiare îţi oferă un mod de gândire mult mai liniştit şi o mult mai mare siguranţă.”

Robert Kiyosaki – ”Cadranul banilor”

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Kiyosaki - Educație financiară | Lasă un comentariu

CADRANUL BANILOR – ”EŞTI – ACŢIONEZI – AI”

cadranul-banilor-ghidul-tatalui-bogat-pentru-libertate-financiara_1_fullsize

”Majoritatea celor care vor să aibă un trup perfect ţin întâi regim, apoi se duc la o sală de gimnastică. Asta durează câteva săptămâni după care toţi revin la vechile obiceiuri: mănâncă pizza şi cartofi prăjiţi şi, în loc să se ducă la sala de gimnastică, se uită la televizor.

Aceasta e un exemplu de „a face” în loc de „a fi”. 

Milioane de oameni caută regimul perfect pe care să-l urmeze ca să slăbească. Se concentrează mai degrabă la ce trebuie să facă, decât la ce trebuie să devină.

Regimul nu te ajută dacă nu-ţi schimbi mentalitatea. În a treia săptămână, vechile obiceiuri – mâncatul fără măsură, lipsa de exerciţii şi televizorul – preiau din nou controlul.

Mulţi cumpără un set nou de crose în speranţa că-şi vor îmbunătăţi stilul, în loc să înceapă cu atitudinea, mentalitatea şi convingerile unui jucător de golf profesionist.

Un jucător prost, cu un set nou de crose, rămâne tot un jucător prost. Simpla cumpărare de acţiuni, fonduri mutuale, proprietăţi imobiliare şi obligaţiuni nu îmbogăţeşte pe
nimeni.

Cel care are mentalitatea unui ratat va pierde întotdeauna, indiferent câte acţiuni, obligaţiuni, proprietăţi imobiliare sau fonduri mutuale o să cumpere.
Unii nu fac decât să meargă şi să caute „persoana potrivită” în loc să acţioneze ca să fie „persoana potrivită”.

Nu vă îndreptaţi eforturile asupra celuilalt, îndreptaţi-vă eforturile spre gândirile voastre despre acea persoană. Oameni care voiau „să schimbe lumea” dar care nu ajunseră nicăieri. Au vrut să-i facă pe toţi ceilalţi să se schimbe, dar nu şi pe ei înşişi.
Oamenii cred că muncind din greu pentru bani şi cumpărând, apoi, diverse lucruri care le dau aparenţa de oameni bogaţi, chiar sunt bogaţi. În cele mai multe cazuri, nu sunt. Convingerea asta nu face decât să-i epuizeze.

Ei numesc asta „să ţii pasul cu familia cutare”, dar, dacă ai observat, „familia cutare” e
epuizată.

Puţini au văzut căsuţa în care locuia. De-abia după ce au făcut o mulţime de bani şi au începu să curgă profiturile din activele sale, a cumpărat o casă nouă, mare, pentru familia sa. N-a împrumutat bani. A plătit-o cu bani gheaţă.

CADRANUL BANILOR ARATĂ CUM SĂ FII … NU CE SĂ FACI.”

Robert Kiyosaki – ”Cadranul Banilor”

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Kiyosaki - Educație financiară | Lasă un comentariu

Mami, tati, mă auziți? (2)

mami-tati-ma-auziti-pentru-o-mai-buna-intelegere-a-copilului_1_fullsize

”Un alt limbaj nonverbal esențial pentru copii este cel al somatizărilor. Voi insista în mod deosebit asupra acestora, pentru că este limbajul lor favorit. 

Când un copil nu-și găsește cuvintele pentru a se dezvălui, pentru a se face înțeles, el se va manifesta prin intermediul unor suferințe fizice, încercând să se facă înțeles de cei din jur, adesea în zadar, de altfel.

Mare parte a otitelor, a durerilor în gât, de stomac, a erupțiilor cutanate sunt încercări ale copiilor de a se exprima și, adesea, de a ieși dintr-un conflict.

De exemplu, o otită ar fi  modalitate de a spune: ”Acolo aveți probleme…nu mă ascultați” sau, dimpotrivă, ”Aud prea mult…și e insuportabil. Nu vreau să mai ascult certurile voastre ascunse, decepțiile voastre, frustrările sau violența voastră…”.

Copiii dispun de nenumărate mijloace pentru a spune că ceva nu merge bine în jurul lor, că există un decalaj prea mare între nevoile, așteptările lor și răspunsurile celor din jur.”

Jacques Salome – ”Mami, tati, mă auziți?”

Cum putem vindeca otitele în aceste cazuri? 

Pentru părinții din Călărași, cartea este disponibilă în ”Cofetăriile ALINT” prin proiectul ”Ambasadorii Cărților”. 🙂

 

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Mentoring | Lasă un comentariu

Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege (1)

Daca m-as asculta, m-as întelege Paint

”A comunica, a avea o relație, a împărți: nimic nu ni se pare mai important, esențial pentru existența noastră.

Dar nicăieri nu suntem învățați să comunicăm, nici în familie și cu atât mai puțin în școală. Devenim astfel handicapați – niște infirmi în ce privește relațiile noastre. Când ne dăm seama de lacunele noastre, avem nevoie de mult timp pentru a reînvăța, pentru a reinventa mijloacele concrete prin care să trăim mai bine, să ne înțelegem mai bine.

Cine nu cunoaște sentimentul difuz că nu comunică bine cu sine și cu ceilalți? Cine oare nu se lovește zilnic de dificultatea de a se exprima și de a se face înțeles?

Dacă vreau să-mi îmbunătățesc comunicarea, trebuie mai întâi să-mi pun întrebări despre felul în care am învățat să comunic. 

Probabil o să-mi dau seama că am învățat să nu comunic.

O să descopăr că de foarte timpuriu în existența mea am fost privat de dreptul la cuvânt chiar de cei care mă iubeau și care, crezând că mă înțeleg, vorbeau în locul meu.

Părinții și pedagogii resping ceea ce exprimăm noi personal.

”Mi-e frică, spune copilul”.  ”N-ai nici un motiv, spune tatăl.”

”Mă doare”, spune copilul cu genunchiul julit.N-ai nimic”, spune mama.

Aceste mesaje par banale, ele sunt generate de buna intenție a părinților de a-și liniști copiii. Dorința de a-i scăpa pe copii de temeri este o meteahnă frecventă a părinților. Dar la fel de bine, aceste mesaje înseamnă și ”Nu poți avea încredere în ce simți tu, eu știu ce trebuie să simți tu.” Ei dictează altuia emoțiile și sentimentele pe care ar trebui să le aibă și nu le are.

Poți ordona sau interzice un act (dacă raportul de forțe permite) – dar este imposibil să impui sentimentele – ”Trebuie să-l iubești” – indiferent de vârstă. Impunerea generează confuzii.

Cel care încearcă o emoție se îndoiește de propria lui trăire  atunci când o persoană importantă pentru el (unul dintre părinți, de exemplu) îi denigrează, îi neagă sau încearcă să-i impună trăirile sau sentimentele.”

Jacques Salome & Sylvie Galland – ”Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege”

Pentru părinții din Călărași, cartea este disponibilă în ”Cofetăria ALINT”-Parcul Florilor, prin proiectul ”Ambasadorii Cărților”. 

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Igiena relationala - J.Salome | Lasă un comentariu

Mami, tati, mă auziți? (1)

mami-tati-ma-auziti-pentru-o-mai-buna-intelegere-a-copilului_1_fullsize

”Conflictele interioare sunt nenumărate. Poate fi vorba despre un conflict între două dorințe sau două temeri, între o dorință și o temere. Ni se întâmplă să trăim un conflict între ceea ce simțim și ceea ce trebuie să arătăm sau să exprimăm:

”Fii drăguț și spune-i bună ziua doamnei!” Și copilul gândește: ”Nu, nu, ea nu e drăguță, miroase urât!

Respirația bunicii e de nesuportat, sacadată, grea, îl supără pe nepoțel și, culmea, de ceva timp e obligat să doarmă în cameră cu ea. Situația aceasta poate să-i provoace copilului coșmaruri, probleme respiratorii și chiar astm. Mai ales după moartea bunicii, se produce asocierea dintre dificultatea de a trăi, de a exista și cea de a respira.

Numeroase situații acutizează în noi decalajul dintre ceea ce simțim și ceea ce se presupune că ar trebui să simțim.

”Trebuie să te bucuri de surioara ta care tocmai a venit pe lume! Ei bine, nu, nu este bucuros, vrea ca ea să dispară, să moară, o urăște chiar și pe mama…pe care totuși o adoră.”

Rolul adultului este acela de a favoriza exprimarea sentimentului prin cuvinte pentru a evita transpunerea lui în durere fizică.  Francoise Dolto amintea că ”locuim prea adesea pe planeta ”TĂCERE”, gândindu-se tocmai la această atât de frecventă dificultate de a spune, de a exprima adevăratele sentimente.”

”Mami, tati, mă auziți?” – Jaques Salome

Opiniile unor cititori despre valorosul conținut găsiti  aici sau aici 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

Pentru părinții din Călărași, cartea este disponibilă în ”Cofetăriile ALINT” prin proiectul ”Ambasadorii Cărților”.

 

Cititul e delicios! Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

Publicat în Igiena relationala - J.Salome, Parintii citesc | Lasă un comentariu

Tată bogat, tată sărac (1)

21742115_1874050806244413_1468481024_o

Showroom-ul Kulcsarconf SRL din Cehu Silvaniei

-„Tăticule, poţi să-mi spui cum să mă îmbogăţesc?”
– „De ce vrei să te îmbogăţeşti, fiule?”
-„Pentru că azi m-a dus cu maşina mama lui Jimmy, care are un Cadillac nou, şi ei toţi urmau să meargă în week-end la casa lor de pe malul mării. Jimmy i-a invitat pe trei dintre prietenii lui, dar Mike şi cu mine nu ne-am numărat printre ei. Ni s-a spus că nu suntem invitaţi pentru că suntem «copii săraci»”.
-„Aşa au zis?” m-a întrebat tatăl meu neîncrezător.
-„Da, chiar aşa”, i-am replicat eu pe un ton jignit.
-„Ei bine, fiule”, a început el lent, „dacă vrei să fii bogat, trebuie să înveţi să faci bani.”

-„Şi cum se fac banii?” am întrebat.

-„Ei, pune-ţi capul la contribuţie, fiule”, mi-a spus el zâmbind. De fapt, asta însemna: „Asta e tot ce am să-ţi spun” sau „Nu ştiu răspunsul, aşa încât nu mă mai deranja.”

A doua zi dimineaţa i-am spus celui mai bun prieten al meu, Mike, ce mi-a zis tata.

-„Şi atunci ce putem face ca să producem bani?” m-a întrebat Mike.

-„Nu ştiu.Dar nu vrei să fii partenerul meu?”

A fost de acord şi astfel, în acea sâmbătă dimineaţă, Mike a devenit primul meu partener de afaceri. Ne-am petrecut toată dimineaţa încercând să găsim idei despre cum să facem bani. În cele din urmă, în acea după-amiază ne-a străfulgerat o idee luminoasă. Era o idee pe care Mike o luase dintr-o carte ştiinţifică pe care o citise. Plini de entuziasm, ne-am strâns mâna şi acum parteneriatul nostru avea şi o afacere.

În următoarele săptămâni, eu şi cu Mike am bătut tot cartierul rugându-i pe vecini să ne păstreze tuburile de la pasta de dinţi. Aceştia s-au arătat foarte miraţi, însă, ce-i drept, majoritatea adulţilor au fost de acord. Unii ne-au întrebat ce vrem să facem cu ele şi le-am răspuns: „Nu vă putem spune. E un secret de afaceri.”

Într-o zi, tata a venit cu un prieten ca să vadă ce fac cei doi băieţei de 9 ani acolo, în curte, cu acea linie de producţie care funcţiona la viteză maximă. Peste tot era o pudră albă. Pe o masă lungă erau cutioare mici din carton în care de obicei se ţine laptele de la şcoală, şi grătarul familiei era încălzit la maximum cu cărbuni încinşi. Tatăl meu şi cu prietenul său ne-au privit atent în vreme ce turnam cu grijă plumbul prin orificiu peste cubul acela de ipsos.

-„Ce faceţi aici, băieţi?”, mi-a zâmbit el prudent.

-„Facem ceea ce mi-ai spus. Vom fi bogaţi”, i-am zis.

-„Îhî”, a spus Mike rânjind şi dând din cap. „Suntem parteneri de afaceri.”

-„Şi ce e cu mulajele astea de ipsos?”, a întrebat tata.

-„Fii atent”, i-am spus. „Ar trebui să fie o şarjă excelentă.”

Am lovit cu un ciocănel peste legătura care împărţea cubul în două. Am ridicat cu grijă partea de deasupra a acestui mulaj şi de acolo a apărut o monedă.

-„Dumnezeule”, a spus tata. „Voi faceţi monede din plumb!”

-„Exact”, a spus Mike. „Facem aşa cum ne-aţi zis. Facem bani.”

Prietenul tatei s-a întors şi a izbucnit în râs. Tata a zâmbit şi a dat din cap. Pe lângă un foc şi o cutie cu tuburi de pastă de dinţi, în faţa lui se mai aflau doi băieţei plini de praf alb, care zâmbeau cu gura până la urechi. Ne-a spus să lăsăm totul şi să stăm puţin cu el pe treptele din faţa casei. Zâmbindu-ne, ne-a explicat cu blândeţe ce înseamnă să „falsifici” bani. 

Visul nostru fusese distrus.

-„Vreţi să spuneţi că este ilegal?”, a întrebat Mike cu o voce tremurândă.

-„Da, este ilegal”, a spus tata blând. „Dar voi, băieţi, aţi dat dovadă de creativitate şi de

originalitate. Ţineţi-o tot aşa. Sunt mândru de voi!” Dezamăgiţi, Mike şi cu mine am rămas fără glas vreo douăzeci de minute, după care ne-am apucat să strângem mizeria. Afacerea noastră se încheiase din prima zi.” 

Robert Kiyosaki – ”Tată bogat, tată sărac” 

 

Cititul e delicios!Citești conștient?

Laura – Brokerul de Carte

 

 

Publicat în Kiyosaki - Educație financiară | Lasă un comentariu

Adi Hădean #24 centimetri

24centimetri_1_fullsize

”Am luat mereu activitatea mea profesională ca pe un antrenament pentru care sunt plătit. M-am ocupat singur și cu poftă de formarea mea, indiferent de condiții, mulțumit că nu trebuie să plătesc sau să dau șpagă pentru a învăța lucruri din zona mea de interes.

Și credeți-mă, lipsurile mele erau mari.

Lumea știa atât de multe lucruri pe care nici măcar nu le bănuiam, încât mi se luminau ochii de fiecare dată când mai descopeream câte unul, exact ca azi. Diferența e că azi am acces instantaneu la orice informație despre orice ingredient sau despre orice tehnică veche ori nouă, grație Internetului, grație globalizării. Pe vremea aceea trebuia să sap mult pentru a verifica orice și eram convins, spre deosebire de azi, că e extrem de important să ai rețeta.

Mă înșelam teribil, cum am făcut-o de multe ori în viață, și în particular, și la muncă. Rețeta e importantă doar în măsura în care vrei să faci ce a făcut deja alt bucătar înaintea ta.

Dacă vrei să aduci prospețime, rețeta nu-i de mare folos. Nici măcar nu-i importantă dacă descoperi că lucrul pe care l-ai pus pe masă azi i-a mai trecut și altuia prin minte, important e să nu te iei prea în serios, să nu te vezi mare creator și să te bucuri în primul rând pentru tine de fiecare descoperire pe care o faci, să fii recunoscător pentru inspirația și să privești lumea cu mintea unui copil.

Totuși, până reușești să faci așa ceva, nu te pedepsi prea tare dacă te înșeli din când în când, fie și teribil. Face parte din procesul descoperirii, face parte din creștere.

Când am început să lucrez in bucătărie, România abia începea să-și revină după anii de comunism sălbatic în care românii uitaseră aproape tot ce știau despre mâncare. Singura grijă a fiecărei familii era ca mâncarea să fie destulă, iar destul în limba română înseamnă mai mult.

Cantitatea prima mereu în fața calității și a varietății, lucru cu care încă ne luptăm și azi, inclusiv în alimentația publică. Abia la începutul anilor 2000 au inceput să apară oferte oarecum diversificate în ceea ce privește carnea sau fructele.

Apoi au început să apară plicurile cu condimente uscate. De la sare, piper și boia, condimentele tradiționale in bucătăria românească a vremii, ajunsesem ca în emisiune să pun busuioc, măghiran, oregano si piper mozaic și-n cremele pentru prajituri.

Eram un idiot cu spume și îmi dădeam pumni în cap după fiecare emisiune, rareori fiind mulțumit de mine, deși lucrurile se încheiau în trombă de fiecare dată.”

 Adi Hădean,  #24 centimetri

 

Mi-a plăcut naturalețea și rigurozitatea transmisă de Adi Hădean în carte. Am găsit fascinant curajul de a ciopli la tine însuți cu determinare și de a arăta unor străini părți din proces.

Avem o mulțime de oameni frumoși în jurul nostru care ne ajută indirect să devenim versiuni mai bune ale noastre.

 

Cititul e delicios! Citeși conștient?

Laura – Brokerul de carte

Publicat în Mentoring | Lasă un comentariu